S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Intre corp si viitorul lui - o apocalipsa inca neintamplata... Tratat despre corp, 2010
Intre corp si viitorul lui - o apocalipsa inca neintamplata... Tratat despre corp, 2010
In certitudinea ireala a lucrurilor care ne inconjoara, iluzia nedrept de reala a bolii care-mi dramaluieste corpul, celula cu celula. citește mai mult
In certitudinea ireala a lucrurilor care ne inconjoara, iluzia nedrept de reala a bolii care-mi dramaluieste corpul, celula cu celula. Tratat despre corp, 2010
Corpul acesta, ca un labirint catifelat, in care iluziile se desfac tandru, precum niste petale de carne si limfa. Tratat citește mai mult
Corpul acesta, ca un labirint catifelat, in care iluziile se desfac tandru, precum niste petale de carne si limfa. Tratat despre corp, 2010
Trupul este un strigat la fereastra linistitei absente, o bataie de inima la poarta infinitatii, o silueta diforma la marginea citește mai mult
Trupul este un strigat la fereastra linistitei absente, o bataie de inima la poarta infinitatii, o silueta diforma la marginea apelor tulburi.
Corpul meu - un labirint provizoriu si clandestin. Tratat despre corp, 2010
Corpul meu - un labirint provizoriu si clandestin. Tratat despre corp, 2010
Nu stim adesea ce sa detestam mai mult: infirmitatea de a avea un trup, sau gloria anonima a bolii, care citește mai mult
Nu stim adesea ce sa detestam mai mult: infirmitatea de a avea un trup, sau gloria anonima a bolii, care ni-l reaminteste mereu. Tratat despre corp, 2010
Atat de ireal, atat de nesigur pe el, corpul acesta neincetat adulat si hulit - limita fragila, derizorie intre constiinta citește mai mult
Atat de ireal, atat de nesigur pe el, corpul acesta neincetat adulat si hulit - limita fragila, derizorie intre constiinta mea si lume. Tratat despre corp, 2010
Sunt plamadit din carnea lui Eros si sangele lui Bacchus.
Sunt plamadit din carnea lui Eros si sangele lui Bacchus.
Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei citește mai mult
Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei si ispita departarii par sa prevaleze asupra apropierii si imediatului.
