Corpul - isi cultiva cu dibacie anxietatile si isi dramuieste melancoliile. Tratat despre corp, 2010

Corpul - isi cultiva cu dibacie anxietatile si isi dramuieste melancoliile. Tratat despre corp, 2010

Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei citește mai mult

Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei si ispita departarii par sa prevaleze asupra apropierii si imediatului.

Caligrafia discreta a bolii, pe pergamentul corpului, vag atins de catifelarile melancoliei. Tratat despre corp, 2010

Caligrafia discreta a bolii, pe pergamentul corpului, vag atins de catifelarile melancoliei. Tratat despre corp, 2010

Ademenirile destinului, abia intrezarit, recuzate in liniile palmei. Si corpul tau, rascolit de asteptari infrigurate, de ecoul din adanc al citește mai mult

Ademenirile destinului, abia intrezarit, recuzate in liniile palmei. Si corpul tau, rascolit de asteptari infrigurate, de ecoul din adanc al fiintei, reluat o data si inca o data.

Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului citește mai mult

Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului pe care il visez noaptea, ii apartin corpului meu pe deplin, mai mult decat imi apartine el mie.

Gloria corpului acestuia ce se smulge cu greu din somn si din oglinzi, din propriile iluzii si din isteria duratei, citește mai mult

Gloria corpului acestuia ce se smulge cu greu din somn si din oglinzi, din propriile iluzii si din isteria duratei, jinduind o beatitudine imposibila, inventandu-si boli predestinate si un trecut ostentativ.

Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, citește mai mult

Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, nu e, poate, altceva, decat o himera deversata in irealitatea amagitoare a concretului, un vis obligatoriu, o iluzie clandestina ce ia, in fiecare zi, din nou, iar si iar, cunostinta de sine.

In haul corpului, bezna celulelor nevazute, crescand si vuind, marsaluind inversunat, cu precizia de mecanism a unui orologiu in care citește mai mult

In haul corpului, bezna celulelor nevazute, crescand si vuind, marsaluind inversunat, cu precizia de mecanism a unui orologiu in care timpul se pogoara, indiferent, fara glorie.

Cu visele inchegate in jurul pleoapelor, cu algele surasurilor incolacite in coltul buzelor, ne recunoastem mereu in propriul nostru corp: citește mai mult

Cu visele inchegate in jurul pleoapelor, cu algele surasurilor incolacite in coltul buzelor, ne recunoastem mereu in propriul nostru corp: dupa mers, dupa gesturile timide, dupa viata improvizata pe care o traim taras-grapis