S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Corpul - isi cultiva cu dibacie anxietatile si isi dramuieste melancoliile. Tratat despre corp, 2010
Corpul - isi cultiva cu dibacie anxietatile si isi dramuieste melancoliile. Tratat despre corp, 2010
Ce sculptor misterios a preluat, oare, din virtualitatile infinite ale neantului, forma fascinanta a corpului nostru de care nu incetam, citește mai mult
Ce sculptor misterios a preluat, oare, din virtualitatile infinite ale neantului, forma fascinanta a corpului nostru de care nu incetam, in fiecare zi, sa ne minunam? Tratat despre corp, 2010
Ce diferenta uriasa - fenomenologic vorbind - intre corpul acesta reduplicat in apele oglinzii si cuvantul corp, redat de tastatura citește mai mult
Ce diferenta uriasa - fenomenologic vorbind - intre corpul acesta reduplicat in apele oglinzii si cuvantul corp, redat de tastatura calculatorului la care scriu. Tratat despre corp, 2010
Ticurile corpului nostru - cu rigoarea lor geometrica, cu mecanica lor absurda, cotidiana si iresponsabila. Tratat despre corp, 2010
Ticurile corpului nostru - cu rigoarea lor geometrica, cu mecanica lor absurda, cotidiana si iresponsabila. Tratat despre corp, 2010
Enigma corpului acesta, singurul dintr-un sir infinit de corpuri pe care le-as fi putut, cu putin noroc, avea. Tratat despre citește mai mult
Enigma corpului acesta, singurul dintr-un sir infinit de corpuri pe care le-as fi putut, cu putin noroc, avea. Tratat despre corp, 2010
Arhitectura corpului, cu sensuri incifrate in carne, limfa si sange, intr-un spatiu claustrant al indoielilor zilnice si al impartasaniilor incerte. citește mai mult
Arhitectura corpului, cu sensuri incifrate in carne, limfa si sange, intr-un spatiu claustrant al indoielilor zilnice si al impartasaniilor incerte. Tratat despre corp, 2010
Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei citește mai mult
Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei si ispita departarii par sa prevaleze asupra apropierii si imediatului.
Valul reflecta lumina zilei (Wittgenstein). Corpul nostru, ca un val straveziu, care camufleaza cu grija fiinta noastra cea adevarata, cea citește mai mult
Valul reflecta lumina zilei (Wittgenstein). Corpul nostru, ca un val straveziu, care camufleaza cu grija fiinta noastra cea adevarata, cea numenala, cea revelatorie. Tratat despre corp, 2010
Cu visele inchegate in jurul pleoapelor, cu algele surasurilor incolacite in coltul buzelor, ne recunoastem mereu in propriul nostru corp: citește mai mult
Cu visele inchegate in jurul pleoapelor, cu algele surasurilor incolacite in coltul buzelor, ne recunoastem mereu in propriul nostru corp: dupa mers, dupa gesturile timide, dupa viata improvizata pe care o traim taras-grapis
