S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Corpul meu, fratele meu, rastignit in viata asta provizorie, in destinul acesta incurabil! Tratat despre corp, 2010
Corpul meu, fratele meu, rastignit in viata asta provizorie, in destinul acesta incurabil! Tratat despre corp, 2010
Corpul nostru - imperativ categoric al unei materii neconstiente de sine. Tratat despre corp, 2010
Corpul nostru - imperativ categoric al unei materii neconstiente de sine. Tratat despre corp, 2010
Ce Evanghelie apocrifa si terifianta ne va putea lamuri orizontul de spaima, agonie si tulburare al corpului nostru cel de citește mai mult
Ce Evanghelie apocrifa si terifianta ne va putea lamuri orizontul de spaima, agonie si tulburare al corpului nostru cel de toate zilele? Tratat despre corp, 2010
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, citește mai mult
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, nu e, poate, altceva, decat o himera deversata in irealitatea amagitoare a concretului, un vis obligatoriu, o iluzie clandestina ce ia, in fiecare zi, din nou, iar si iar, cunostinta de sine.
Corpul - nevrednic paleativ al Trairii, martor si obiect al existentei de fiecare zi, accident incoerent si ireparabil. Tratat despre citește mai mult
Corpul - nevrednic paleativ al Trairii, martor si obiect al existentei de fiecare zi, accident incoerent si ireparabil. Tratat despre corp, 2010
Picioarele - niste aripi ce ne ajuta sa ne deplasam pe cerul cafeniu al pamantului.
Picioarele - niste aripi ce ne ajuta sa ne deplasam pe cerul cafeniu al pamantului.
Nu stim adesea ce sa detestam mai mult: infirmitatea de a avea un trup, sau gloria anonima a bolii, care citește mai mult
Nu stim adesea ce sa detestam mai mult: infirmitatea de a avea un trup, sau gloria anonima a bolii, care ni-l reaminteste mereu. Tratat despre corp, 2010
Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele citește mai mult
Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele si frustrarile, ne surade: din oglinzi si din vise. Tratat despre corp, 2010
Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului citește mai mult
Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului pe care il visez noaptea, ii apartin corpului meu pe deplin, mai mult decat imi apartine el mie.
