S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Corpul meu - un labirint provizoriu si clandestin. Tratat despre corp, 2010
Corpul meu - un labirint provizoriu si clandestin. Tratat despre corp, 2010
Nu stim adesea ce sa detestam mai mult: infirmitatea de a avea un trup, sau gloria anonima a bolii, care citește mai mult
Nu stim adesea ce sa detestam mai mult: infirmitatea de a avea un trup, sau gloria anonima a bolii, care ni-l reaminteste mereu. Tratat despre corp, 2010
Trupul este un strigat la fereastra linistitei absente, o bataie de inima la poarta infinitatii, o silueta diforma la marginea citește mai mult
Trupul este un strigat la fereastra linistitei absente, o bataie de inima la poarta infinitatii, o silueta diforma la marginea apelor tulburi.
Corpul nostru - imperativ categoric al unei materii neconstiente de sine. Tratat despre corp, 2010
Corpul nostru - imperativ categoric al unei materii neconstiente de sine. Tratat despre corp, 2010
1. Miracolul rugaciunii: transcendenta turnata in cuvinte...
2. Singuratatea acestui corp, dispretuit de sufletul pe care il contine.
3. Corpul citește mai mult
1. Miracolul rugaciunii: transcendenta turnata in cuvinte...
2. Singuratatea acestui corp, dispretuit de sufletul pe care il contine.
3. Corpul nostru - supus unei adevarate anarhii senzoriale.
4. Smerenia e marturia cea mai convingatoare a orizontului sacralitatii, pe care abia il intrezarim, intermitent.
5. Corpul nostru - obstacolul atat de necesar pentru revelarea magiei sufletului.
Valul reflecta lumina zilei (Wittgenstein). Corpul nostru, ca un val straveziu, care camufleaza cu grija fiinta noastra cea adevarata, cea citește mai mult
Valul reflecta lumina zilei (Wittgenstein). Corpul nostru, ca un val straveziu, care camufleaza cu grija fiinta noastra cea adevarata, cea numenala, cea revelatorie. Tratat despre corp, 2010
Cu visele inchegate in jurul pleoapelor, cu algele surasurilor incolacite in coltul buzelor, ne recunoastem mereu in propriul nostru corp: citește mai mult
Cu visele inchegate in jurul pleoapelor, cu algele surasurilor incolacite in coltul buzelor, ne recunoastem mereu in propriul nostru corp: dupa mers, dupa gesturile timide, dupa viata improvizata pe care o traim taras-grapis
Arhitectura corpului, cu sensuri incifrate in carne, limfa si sange, intr-un spatiu claustrant al indoielilor zilnice si al impartasaniilor incerte. citește mai mult
Arhitectura corpului, cu sensuri incifrate in carne, limfa si sange, intr-un spatiu claustrant al indoielilor zilnice si al impartasaniilor incerte. Tratat despre corp, 2010
Susurul tacut al celulelor, ipocrita agonie a trupului, rigoarea matematica a bolii ce preface paroxismul trupului in suava apocalipsa a citește mai mult
Susurul tacut al celulelor, ipocrita agonie a trupului, rigoarea matematica a bolii ce preface paroxismul trupului in suava apocalipsa a carnii. Tratat despre corp, 2010
