S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Corpul - incontestabilul nostru atestat de precaritate. Tratat despre corp, 2010
Corpul - incontestabilul nostru atestat de precaritate. Tratat despre corp, 2010
Ne plimbam din trup in trup ca printre camerele unui labirint fara iesire.
Ne plimbam din trup in trup ca printre camerele unui labirint fara iesire.
Corpul acesta, ca un labirint catifelat, in care iluziile se desfac tandru, precum niste petale de carne si limfa. Tratat citește mai mult
Corpul acesta, ca un labirint catifelat, in care iluziile se desfac tandru, precum niste petale de carne si limfa. Tratat despre corp, 2010
Corpul - suspendare a iluziei, dupa cum iluzia - deturnare a corporalitatii de la finalitatea sa primordiala: fenomenalitatea. Tratat despre citește mai mult
Corpul - suspendare a iluziei, dupa cum iluzia - deturnare a corporalitatii de la finalitatea sa primordiala: fenomenalitatea. Tratat despre corp, 2010
Corpul acesta, cu bucuriile lui secrete, cu freneziile de o clipa, cu dezamagirile ireparabile. Tratat despre corp, 2010
Corpul acesta, cu bucuriile lui secrete, cu freneziile de o clipa, cu dezamagirile ireparabile. Tratat despre corp, 2010
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, citește mai mult
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, nu e, poate, altceva, decat o himera deversata in irealitatea amagitoare a concretului, un vis obligatoriu, o iluzie clandestina ce ia, in fiecare zi, din nou, iar si iar, cunostinta de sine.
Valul reflecta lumina zilei (Wittgenstein). Corpul nostru, ca un val straveziu, care camufleaza cu grija fiinta noastra cea adevarata, cea citește mai mult
Valul reflecta lumina zilei (Wittgenstein). Corpul nostru, ca un val straveziu, care camufleaza cu grija fiinta noastra cea adevarata, cea numenala, cea revelatorie. Tratat despre corp, 2010
Arhitectura corpului, cu sensuri incifrate in carne, limfa si sange, intr-un spatiu claustrant al indoielilor zilnice si al impartasaniilor incerte. citește mai mult
Arhitectura corpului, cu sensuri incifrate in carne, limfa si sange, intr-un spatiu claustrant al indoielilor zilnice si al impartasaniilor incerte. Tratat despre corp, 2010
Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei citește mai mult
Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei si ispita departarii par sa prevaleze asupra apropierii si imediatului.
