In haul corpului, bezna celulelor nevazute, crescand si vuind, marsaluind inversunat, cu precizia de mecanism a unui orologiu in care citește mai mult

In haul corpului, bezna celulelor nevazute, crescand si vuind, marsaluind inversunat, cu precizia de mecanism a unui orologiu in care timpul se pogoara, indiferent, fara glorie.

Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei citește mai mult

Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei si ispita departarii par sa prevaleze asupra apropierii si imediatului.

Enigma corpului acesta, singurul dintr-un sir infinit de corpuri pe care le-as fi putut, cu putin noroc, avea. Tratat despre citește mai mult

Enigma corpului acesta, singurul dintr-un sir infinit de corpuri pe care le-as fi putut, cu putin noroc, avea. Tratat despre corp, 2010

Corpul sufletesc" - concept ce apropie pana la indistinctie contrarii absolut incompatibile. La fel de bine s-ar potrivi: "suflet corporal". citește mai mult

Corpul sufletesc" - concept ce apropie pana la indistinctie contrarii absolut incompatibile. La fel de bine s-ar potrivi: "suflet corporal". Tratat despre corp, 2010

Ce sculptor misterios a preluat, oare, din virtualitatile infinite ale neantului, forma fascinanta a corpului nostru de care nu incetam, citește mai mult

Ce sculptor misterios a preluat, oare, din virtualitatile infinite ale neantului, forma fascinanta a corpului nostru de care nu incetam, in fiecare zi, sa ne minunam? Tratat despre corp, 2010

Corpul nostru - ca o definitie a unui destin improbabil, chiar daca aprioric. Tratat despre corp, 2010

Corpul nostru - ca o definitie a unui destin improbabil, chiar daca aprioric. Tratat despre corp, 2010

Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, citește mai mult

Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, nu e, poate, altceva, decat o himera deversata in irealitatea amagitoare a concretului, un vis obligatoriu, o iluzie clandestina ce ia, in fiecare zi, din nou, iar si iar, cunostinta de sine.

In certitudinea ireala a lucrurilor care ne inconjoara, iluzia nedrept de reala a bolii care-mi dramaluieste corpul, celula cu celula. citește mai mult

In certitudinea ireala a lucrurilor care ne inconjoara, iluzia nedrept de reala a bolii care-mi dramaluieste corpul, celula cu celula. Tratat despre corp, 2010

Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului citește mai mult

Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului pe care il visez noaptea, ii apartin corpului meu pe deplin, mai mult decat imi apartine el mie.