Poezia mea
Poezia mea e nervoasa, tot vorbind peste umar
uita sa-si scoata bilet, e coborata cu forta
insa de fiecare data o conduc
pana acasa prieteni anonimi
nu are glorie
din simplu motiv ca nu si-a dorit-o,
nu are religie
pentru ca prea mult iubeste viata,
nu face prozeliti
pentru ca niciodata nu priveste inapoi
nu merge in vizita
nu asteapta pe nimeni
nu viseaza-n culori
nu se hlizeste pentru a obtine ceva
are tot ce-i trebuie.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Un mare poet este cea mai de pret bijuterie a natiunii.
Un mare poet este cea mai de pret bijuterie a natiunii.
Autoportret evanescent Tai venele oglinzii si ma las purtat de curent.
Autoportret evanescent Tai venele oglinzii si ma las purtat de curent.
Penitenta de-o viata
Ingenunchez in poezia aceasta
ca intr-un sanctuar
cu relicve de ingeri.
Pe buza candelei infloreste
un citește mai mult
Penitenta de-o viata
Ingenunchez in poezia aceasta
ca intr-un sanctuar
cu relicve de ingeri.
Pe buza candelei infloreste
un strop din sangele Domnului.
Ma incrancenez sa extrag cuvintele
insinuate in carnea ei sidefie.
Invat perpetuu, dar niciodata
nu stiu sa-i vindec
ranile facute de silabe.
Ma dor genunchii de penitenta
la care ma supune
de-o viata.
Inima mea
Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.
In citește mai mult
Inima mea
Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.
In clipele grabite din zile lungi de vara
O simt cum se-mplineste-n tacere ca o para -
Inima mea cu pomii gradinii dimpreuna
Se-ntuneca spre toamna si-i dulce ca o pruna,
Si-n varfuri fosnitoare prin frunza amaruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.
Inima mea se sparge cu pocnet ca o nuca,
De-i toamna mai tarzie si umbra mai pe duca,
Si-asteapta ca un strugur pe vita, nopti intregi,
Sa te apleci aproape de ea si s-o culegi.
Clarobscur de Dacia
Pe campia geto-daca
n-are cine sa mai taca
Pe campia romaneasca
n-are cine sa vorbeasca
citește mai mult
Clarobscur de Dacia
Pe campia geto-daca
n-are cine sa mai taca
Pe campia romaneasca
n-are cine sa vorbeasca
Au au au ce vreme-amara
au plecat muntii din tara
Ca nu-i munte ci campie
ceea ce nu-mi place mie
Ca nu-i deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune
Ca eu tac tu taci el tace
tacerea de cap isi face
De aceea te-as ruga
fa Doamne cu noi ceva
Ori ne urca ori coboara
de pe crucea sociala
Ca din nou pre el urmandu-l
izbaveasca-ne cuvantul
Sunt surprins sa constat ca poetii englezi si americani contemporani de mana a doua, doar pentru ca intamplarea i-a facut citește mai mult
Sunt surprins sa constat ca poetii englezi si americani contemporani de mana a doua, doar pentru ca intamplarea i-a facut sa scrie in limba engleza, ca limba materna, sunt supralicitati, intra in topuri literare, obtin premii internationale, sunt tradusi, mediatizati, in timp ce poeti care scriu intr-o limba mai putin sau deloc circulata, de real talent, cu opera consistenta, sunt ignorati chiar si in propria lor tara. Nu cred ca trebuie judecata poezia dupa criteriul geografic.
Pantomima, o piesa in care povestirea este spusa fara violenta limbajului, cea mai putin dezagreabila forma de actiune dramatica.
Pantomima, o piesa in care povestirea este spusa fara violenta limbajului, cea mai putin dezagreabila forma de actiune dramatica.
Poezia este casatoria realitatii cu idealul, in sufletul poetului.
Poezia este casatoria realitatii cu idealul, in sufletul poetului.
Umbra Cuvintele au umbra ca pietrele de hotar ca arborii si vita de vie ca adevarul dincolo de care e citește mai mult
Umbra Cuvintele au umbra ca pietrele de hotar ca arborii si vita de vie ca adevarul dincolo de care e inca ceva.
