Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, citește mai mult

Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, noptile,
spera
ca soarele – urias crematoriu – va
nimici
mumifiatul sau trup,
va volatiliza, in sfarsit,
sinistrul tortionar numit
constiinta.

Impact angelic

Ghinisor antishakespeare
ghinisor ca n-am ce face
dorm mananc ma rog respir
fie ca-i razboi sau pace
citește mai mult

Impact angelic

Ghinisor antishakespeare
ghinisor ca n-am ce face
dorm mananc ma rog respir
fie ca-i razboi sau pace

Altceva nu am ce face
m-au muscat unii de fund
mi-am pus norii carapace
si ma dau pe sus rotund

Geaba m-au muscat de fund
dorm mananc ma rog respir
cat se poate de profund
ghinisor antishakespeare

Ghinisor ca n-am ce face
inima-i un inger ptiu drace

Poezia e un excelent joc de imaginatie si de inteligenta. Cu cat esti in posesia unui cont mai serios in citește mai mult

Poezia e un excelent joc de imaginatie si de inteligenta. Cu cat esti in posesia unui cont mai serios in Banca Imaginatiei si a Inteligentei, cu atat jocul este mai spectaculos.

...pe mine ma asteapta asadar
insecta colorata psihedelic
a carei forma aminteste bombardierele triunghiulare
insecta-poet care ma priveste cu un citește mai mult

...pe mine ma asteapta asadar
insecta colorata psihedelic
a carei forma aminteste bombardierele triunghiulare
insecta-poet care ma priveste cu un ochi de un verde-albastru intens
incremenita pe un fruct de zmeura necopt
ea exemplarul ultim al unei faune de multa vreme disparuta
insecta-poet proaspat sosita ca sa asiste la dementa
pieire prin multiplicare tragica
si eu sunt sigur ca ma recunoaste
inca de pe atunci.

Nimic din ce trecut-am nu vom tine, chiar daca fund de mare-a fost aici, cu scoici, cu ambulacre, cu arici, citește mai mult

Nimic din ce trecut-am nu vom tine, chiar daca fund de mare-a fost aici, cu scoici, cu ambulacre, cu arici, Te uita tot, ma uita si pe mine, uita-te-voi, te-am si uitat cu bine.

Poezia este însăși viața. E umbra și lumina și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer.

Poezia este însăși viața. E umbra și lumina și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer.

Poezia arta care poate sa puna o rana pe portativ.

Poezia arta care poate sa puna o rana pe portativ.

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit citește mai mult

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit cu spuza notelor
si cu oftatul diejilor si bemolilor, traise in luxul imaginatiei,
slujea timpul foarte precis si cu mult simt gospodaresc,
iar la rindul sau, timpul trecea razant pe linga obrazul lui,
neatingindu-l, doar lasindu-i in urma un tremur de aer rece,
asemanator unei mingii, care te paseaza in goana,
Cite-o blonda, cite-o bruna il mai vizita din cind in cind
fara nici un motiv, care ascundea totusi in coaja lui
ridicolul propriei sale conditii.
Frumusetea lui Fra emana efluvii magnetice,
privirile de cameleon verzi, cu irizatii de pastrav le ademena pe femei
intr-un cerc atit de etans, incit,
daca ar fi dorit apoi sa se sustraga, nu s-ar fi putut comite,
nici o concesie, neexistind nici o fisura.
Ele veneau pe rind, el le conducea condescendent, tinindu-le trena
cu grija intr-o mina, sa nu-i mature cele saizeci si patru de scari, spre mansarda paralelipipedica, semanind mai degraba cu un buncar
decit cu o locuinta.
Toate ramineau surprinse, cind deschizind usa vedeau acolo,
asteptindu-le o statuie cutremurator de frumoasa,
care sta intr-un colt,
intr-un spatiu de pedeapsa. Linistea din jurul ei
era atit de perfect armonizata, ca moleculele de untdelemn, formind o plasma translucida, suav galbuie.

Vanzatoarea de ninsori

Cum te dezbraci copacii dau in floare
si simt in piept vapaia unui crin
de la citește mai mult

Vanzatoarea de ninsori

Cum te dezbraci copacii dau in floare
si simt in piept vapaia unui crin
de la zapada sufletul se-aprinde oare
cand te privesc si mor cate putin

Si simt in piept vapaia unui crin
si trupul parca-i flacara straina
intre prea mult si iata prea putin
esti noaptea devorata de lumina

Si trupul parca-i flacara straina
de la zapada sufletul se-aprinde oare
si cine pentru cine da lumina
sta noaptea sub aceasta intrebare

Cum te dezbraci copacii dau in floare
de parca i-ar aprinde o ninsoare