Catele negre
Pe cerul Vienei s-au adunat
valatuci cu miros de ploaie si martipan.
Fustele imperiale, vinetii,
si-au strans genunchii in jurul domului,
rotocoale de matase largi cat Riesenradul.
Turcul care si-a deschis brutarie
in Sebastianplatz sta de dimineata
in magazinul gol. Deasupra bisericii de la parter
o cruce mare, cenusie, intre ferestrele blocului.
Din cerul vanat ploua
mii de matusi posomorate
si catelele lor negre.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Oare cum am putea defini poezia noi acestia care prin poezie, ne ducem crucea?
Oare cum am putea defini poezia noi acestia care prin poezie, ne ducem crucea?
Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta… Pentru mine poezia este citește mai mult
Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta… Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, asa ca, ramanand poet, n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei.
Poezia este o experienta a solitudinii.
Poezia este o experienta a solitudinii.
Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.
Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.
Iarba creste si-nverzeste,
Vine coasa si-o coseste.
Creste iarba, dupa coasa,
Si mai nalta, si mai deasa.
Se ridica in citește mai mult
Iarba creste si-nverzeste,
Vine coasa si-o coseste.
Creste iarba, dupa coasa,
Si mai nalta, si mai deasa.
Se ridica in picioare,
Coasa-n ierbi fulgera iara.
Coasa, uite-o, se toceste.
Iarba creste.
Iarba creste.
Iarba
Poezia este mult mai fina si mai filozofica decat istoria; pentru ca poezia exprima universalul, in timp ce istoria exprima citește mai mult
Poezia este mult mai fina si mai filozofica decat istoria; pentru ca poezia exprima universalul, in timp ce istoria exprima particularul.
In seara asta am sa plang
In seara asta am sa plang
Cum n-au mai plans de mult baietii
citește mai mult
In seara asta am sa plang
In seara asta am sa plang
Cum n-au mai plans de mult baietii
Si va veni o fata sa o ning
Si ne vom da frumos tristetii.
In seara asta clopotele ard,
Copacii au in trup un fel de disperare,
Fecioarele luminii intra in hazard
Poetilor le creste-n suflet cate-o floare.
In seara asta iubesc parc-as muri
Si graul l-as vedea ultima oara,
Iubito, lasa-ti pletele pustii
Pe cer stele incep sa-l doara.
Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate citește mai mult
Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate fi imaginat ca forma sau figura.
Sensul ei este "sensul a ceea ce trebuie relevat, sensul miracolului necesar" (Novalis).
Poezia este un avans, un promitator avans, o profetie a gandirii noi si reale.
In jocul magnific de umbre si de lumini al perturbatiunii, verbul isi regaseste functia reala de realizare, omul speriat, bantuit de propriile lui creatii, isi regaseste posibilitatile de interventie si de legatura.
POEZIA este o stiinta a actiunii.
Tehnicile ei isi au locul firesc langa marile tehnici ale actiunii.
Legaturile pe care ea le asigura sunt de natura magica: gratie ei, oamenii isi regasesc contactul; dar acest contact este asemeni focului, asemeni panicii, asemeni iubirii, asemeni apei, asemeni revoltei, asemeni mortii care ne primeste sangele.
