In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, adica starea despre care unii care scriu texte nici macar n-au auzit, ce sa mai spun de simtit. Fara suferinta artistica poezia nu exista, fara traire un poem nu poate respira. Abia apoi se transforma la nivel de receptare intr-un mai mult sau mai putin instrument afectiv, care-si gaseste cel putin o forma de autentic.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Ce cap frumos are soarele dimineata
Pe varful Pietrosului. Codrii troznesc
In sangele clocotit varsandu-se larg.
Nu-i place in Olimp, citește mai mult
Ce cap frumos are soarele dimineata
Pe varful Pietrosului. Codrii troznesc
In sangele clocotit varsandu-se larg.
Nu-i place in Olimp, in minereuri.
Ursii umbla prin radacini ametiti
De soarele nemilos, rasturnat
In inima pamantului. Se despica piatra
Intr-un varf de verde. Curge
O lume frageda pe verticala
Si nimeni n-o mai poate prebusi.
Fruntea mea si soarele se iubesc
Prin maduva muntilor. Acuma
Mugurii se izbesc de lumina si crapa.
Capul frumos al diminetii se-apleaca
Pe varful Pietrosului, in flacari
Cum m-am intins de-a lungul unui poem si dorm
pana cand se rupe in mine aerul in greutati mici si citește mai mult
Cum m-am intins de-a lungul unui poem si dorm
pana cand se rupe in mine aerul in greutati mici si vii
stiu cum arata litera pe dinauntru are pumnii stransi
gata sa se lase in voia inimii
nu mor
eu curg din mine toata in interiorul mainilor
inima cu poezia-n gura gata sa se indragosteasca
papusi dichisite la coltul strazii stau de vanzare
fata are talia poeziei
baiatul se saruta cu talia ei
ma invelesc numai in gura cuvantului si sunt altfel
carnea mea dintr-o parte pare o litera
care-mi vrea tot trupul.
...atinge-ma. sunt eu, cel adevarat. doborat la cer, inaltat.
...atinge-ma. sunt eu, cel adevarat. doborat la cer, inaltat.
Umbra Cuvintele au umbra ca pietrele de hotar ca arborii si vita de vie ca adevarul dincolo de care e citește mai mult
Umbra Cuvintele au umbra ca pietrele de hotar ca arborii si vita de vie ca adevarul dincolo de care e inca ceva.
Eminescu nu este numai al nostru, ci este cetatean de onoare al universului...Asa cum vantul si apa, lumina si intunericul, citește mai mult
Eminescu nu este numai al nostru, ci este cetatean de onoare al universului...Asa cum vantul si apa, lumina si intunericul, dragostea si ura sunt eterne, tot asa si Eminescu etern fi-va.
Poezia este arta de a face sa intre marea intr-un pahar.
Poezia este arta de a face sa intre marea intr-un pahar.
Esti cinic esti manios genele mele
prabusesc umbre pe buzele-ti crude
sub san se-opreste
se reporneste inima
bem busuioaca citește mai mult
Esti cinic esti manios genele mele
prabusesc umbre pe buzele-ti crude
sub san se-opreste
se reporneste inima
bem busuioaca dulce mancam margarina cu sare
ne veselim light si-ntre noi
iubirea vanata se-ncropeste
deasupra
luna aspra rasare
eu tu inima mea pe campul cu maci / intre nori
aspra mangaietoare.
Dezlantuita in ritual, Poezia poate ingrasa imaginatia artistului pina la dimensiunile unui porc indopat periodic sa atinga 365 de kg
Dezlantuita in ritual, Poezia poate ingrasa imaginatia artistului pina la dimensiunile unui porc indopat periodic sa atinga 365 de kg
Autoportret
Sunt cel care ma vezi -
Nici prea urit, nici prea frumos,
Am ochi cenusii sau verzi,
Semn citește mai mult
Autoportret
Sunt cel care ma vezi -
Nici prea urit, nici prea frumos,
Am ochi cenusii sau verzi,
Semn ca as fi norocos.
Nu ma pricep sa fac temenele
Voioaselor fete alese -
Incerc sa ajung pina la stele,
Cum numai poetii incearca adesea.
Drumul mi-i aspru, prieteni putini;
Singur la deal, singur la vale.
Iar unii mi-arunca in cale
Vorbe coltoase, maldare de spini.
E-o veche poveste cu oameni
Si-ale lor intocmeli cam ciudate.
Si n-am incotro - cu ei ma aseaman
Comit fara voie aceleasi pacate.
