Eu cred mai degraba ca poetul, ca orice om, ar trebui sa se priceapa la multe chestiuni intelectuale si manuale: citește mai mult

Eu cred mai degraba ca poetul, ca orice om, ar trebui sa se priceapa la multe chestiuni intelectuale si manuale: la geografie si limbi moarte, la tamplarie si la horticultura. Nici nu stiu cum ai putea sa traiesti si sa scrii fara sa te ocupi de cresterea copiilor (ca de facerea lor nu e nevoie de expertiza), cultivarea pomilor, de albine si de faguri de miere, sau de astronomie.

Mi se pare mie ca poetul e mai bun cand e colectionar de meserii decat un lenes cu vise vagi. Pe de alta parte, traim intr-o lume mediatica in care se poate trai din scris, nu necesar din poezie. Cronicile, romanele, scenariile de film si scrisorile de santaj se platesc destul de bine, asa ca e posibil ca un manuitor al tastaturii sa fie capabil sa-si castige traiul din batai ritmice pe litere.

Recurs la deznadejde

Imi pare rau dar nu e primavara
v-am spus si voi nu m-ati crezut
de-aceea m-am citește mai mult

Recurs la deznadejde

Imi pare rau dar nu e primavara
v-am spus si voi nu m-ati crezut
de-aceea m-am retras la tara
biet clopot surdomut

V-am spus si voi nu m-ati crezut
ca trantorii isi fac averi de miere
ca muta viitorul in trecut
ca paguba li-i singura avere

Cand trantorii isi fac averi de miere
din saracia voastra extraordinara
voi mai aveti o sansa si-o putere
sa-i dati din vesnicie-afara

Pacat doar moartea va invata
cum sa pasiti nemuritori din viata

Cezeisme, 2008

Reintoarcerea

teritoriile noptii-s poate singurele adevarate
caci doar in zone crepusculare
mai freamata si azi
explozia lui dumnezeu in citește mai mult

Reintoarcerea

teritoriile noptii-s poate singurele adevarate
caci doar in zone crepusculare
mai freamata si azi
explozia lui dumnezeu in suflete
cum pare sa fi inceput totul.
si doar anevoie imi amintesc
ca pe atunci, un copil ne-a improscat
cu o apa, ai carei stropi inca nu ne-au ajuns.

afara batea vantul. ploua.
si-am zarit deodata o fetita
in fata ferestrelor casei scarilor
urmarind din ochi o prietena
ce urca treptele in urma tatalui ei.
a ridicat incet manuta a ramas bun
nemiscata, insa cealalta nu s-a intors.
si ea a ramas asa - cu mana-i mica
inaltata. palpitand ca o vietate ranita
traind pesemne, pentru prima oara
prin sticla umeda dintr-o casa a scarilor
instrainarea din jur. singuratatea.
apoi, s-a indepartat incet, impovarata
carand in spate ghiozdanul
aproape cat ea de mare.
si dintr-odata a zbughit-o
de parca ar fi uitat
brusc, totul.

Numai doina ne-a rămas

Ştefane Măria Ta
ridică-te nu mai sta

Că ne-au cotropit mârlanii
şi ne sug citește mai mult

Numai doina ne-a rămas

Ştefane Măria Ta
ridică-te nu mai sta

Că ne-au cotropit mârlanii
şi ne sug viaţa şi banii

Noi muncim ei se distrează
Fie noapte sau amiază

Nu le pasă nu le pasă
şi-au făcut din stele casă

Viaţa lor de aur pare
a noastră zace în fiare

Ia-Ţi sabia lui Boldur
şi fă ordine în jur

Ne conduc azi gură-cască
şi ne pradă vai în gaşcă

Istoria-i loz în plic
ne ia viaţa pe nimic

Pe muchie de cuţit
din zori pân-la asfinţit

- Doine de pus la rană

Gradina de vara

Aici stateau prietenii mei la o bere,
discutau despre arta si beau vin,
prietenii mei sculptori, citește mai mult

Gradina de vara

Aici stateau prietenii mei la o bere,
discutau despre arta si beau vin,
prietenii mei sculptori, bisnitari, ziaristi
si studenti

Afara se sapa gropi adanci pentru fundatii,
circula bancuri,
zapada-i galbena-cenusie si-un gol imens
fara de tine la gradina de vara.
E demult, vei spune.

Volumul Terapia Muncii.

Imbratisarea marii

Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
citește mai mult

Imbratisarea marii

Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
Si iubirea, surasul ei final.

Poate marea, iubind la tarm un far,
Å¢i-a dat viata din valul de clestar…
Poate te-a imaginat
Pe-o corabie uitat
Cel mai pasnic marinar.

Mai ramai, nu pleca,
Sa-ti sarut, iubita mea,
Valul care-a plans pe glezna ta.
Sa visam pana-n zori
Ca suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori…

Langa marea ce-mpaca despartiri,
Ninsi de sarea atator amintiri,
Suntem nunta de fluturi
Pentru-a nu strivi saruturi
Pe nisipul trecutelor iubiri.

Valul marii, sub zari de catifea
Cu iubire ne va imbratisa
Si vom fi numai priviri
Semanand atator miri
Care s-au iubit candva.

Tristan si Isolda

Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si citește mai mult

Tristan si Isolda

Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si ca un scut
Pe trupul meu asternut.

Alba ardeai in calma noastra-adorare,
Din care mainile-mi un nimb ti-au fost incins,
Iar toamna cand pojarul si-a aprins,
Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta invalvorare.

Puri sub steag de foc pluteam, corabie
Alba; toamna, printre lacrime filtrata
Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie
De inaltare si de puritate.

Elegie

Trupul de ieri ti-am ascuns
intre var si mistrie
A ramas numai zidul
care nu ma mai stie.
citește mai mult

Elegie

Trupul de ieri ti-am ascuns
intre var si mistrie
A ramas numai zidul
care nu ma mai stie.

Teascul tacerii striveste
Cuvintul neindeajuns.
Umeda boare se lasa-n
priviri ca raspuns.

De-aici povestea se-ntoace
cu scrisa la noapte.
Mina umbrita coboara-n
zarea propriei fapte.

...e patima transformata in boala pe parcurs, boala incurabila, ceea ce inseamna pentru noi poezia, nu numai ca ne aduna, citește mai mult

...e patima transformata in boala pe parcurs, boala incurabila, ceea ce inseamna pentru noi poezia, nu numai ca ne aduna, dar si ne alunga in acelasi timp pe toate meridianele, fiindca aceste popasuri ale mele, unele de durata, ca sa amintesc doar un singur popas, de fapt cel mai lung, de 30 de ani in Rusia, tot sunt legate popasurile de poezii, si nu numai, de creatie.