Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile citește mai mult

Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile jos speriau lumina.
Miscarea o-ncolti. Ea s-a retras.
Capriciul blind. O nauceala moale...
Ea strabatu gradina. Indecis
ceva pierdu-n repaos. Ea desprinse
sa fredoneze-n sine sprijin.

Erezie de primăvară

Hai să ne urcăm în podul cerului fără scară
Să cotrobăim printre stele
Poate mai găsim citește mai mult

Erezie de primăvară

Hai să ne urcăm în podul cerului fără scară
Să cotrobăim printre stele
Poate mai găsim vreun înger colo de râs
Să aibă nou-născuţii cu cine să se joace de-a baba-oarba
Deschid fereastra şi întunericul năvăleşte în lume
Doamne de unde atâtea nopţi obraznice în versurile mele de dragoste
Îndrăgostiţii râd
Hei-rup Mugurii pleznesc poetul peste degete
Nu pe-acolo vine lumina prostuţule
- din Erezii de-o clipă

Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub citește mai mult

Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub fereastra,
Visez o flacara la gura pustii de vanat.
Afara viscolu-mi smuceste din pripoane barca,
Pazeste-o, Doamne, rastignita de pamant,
Sa se trezeasca dimineata si sa plece
Copilul ros pe care-l port in gand.
Incolo nu mai are importanta
Deliru-acesta instelat venind,
Eu voi muri in pata de lumina
Pe care-o lasa luna rasarind.

Adaos

Stiu de la inceput ca totul se intampla pe dos,
nu mai am nici o neliniste.
Putine lucruri mai stiu
citește mai mult

Stiu de la inceput ca totul se intampla pe dos,
nu mai am nici o neliniste.
Putine lucruri mai stiu
numai aproximatii imi trec prin minte,
moartea si-a facut
cuibul in mine
puii ei invata sa zboare
in creierul meu

Fericit prin corespondenta, 1982

Sunt portretul unei zile in care n-am trait.

Sunt portretul unei zile in care n-am trait.

Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate citește mai mult

Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate fi imaginat ca forma sau figura.
Sensul ei este "sensul a ceea ce trebuie relevat, sensul miracolului necesar" (Novalis).
Poezia este un avans, un promitator avans, o profetie a gandirii noi si reale.
In jocul magnific de umbre si de lumini al perturbatiunii, verbul isi regaseste functia reala de realizare, omul speriat, bantuit de propriile lui creatii, isi regaseste posibilitatile de interventie si de legatura.
POEZIA este o stiinta a actiunii.
Tehnicile ei isi au locul firesc langa marile tehnici ale actiunii.
Legaturile pe care ea le asigura sunt de natura magica: gratie ei, oamenii isi regasesc contactul; dar acest contact este asemeni focului, asemeni panicii, asemeni iubirii, asemeni apei, asemeni revoltei, asemeni mortii care ne primeste sangele.

In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, citește mai mult

In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, adica starea despre care unii care scriu texte nici macar n-au auzit, ce sa mai spun de simtit. Fara suferinta artistica poezia nu exista, fara traire un poem nu poate respira. Abia apoi se transforma la nivel de receptare intr-un mai mult sau mai putin instrument afectiv, care-si gaseste cel putin o forma de autentic.

Plai Cu multe alte ar semana - oricare peisaj in perspectiva-i monoton. Numai ca iata-l in izvor tresare Luceafarul, ca citește mai mult

Plai Cu multe alte ar semana - oricare peisaj in perspectiva-i monoton. Numai ca iata-l in izvor tresare Luceafarul, ca pruncu-n embrion.

Nimeni nu stie ce e in creierul unui poet cind scrie! Nici macar el! -Fa-i o radiografie! zice-un ucenic tembel.

Nimeni nu stie ce e in creierul unui poet cind scrie! Nici macar el! -Fa-i o radiografie! zice-un ucenic tembel.