S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Imbratisarea marii
Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
citește mai mult
Imbratisarea marii
Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
Si iubirea, surasul ei final.
Poate marea, iubind la tarm un far,
Å¢i-a dat viata din valul de clestar…
Poate te-a imaginat
Pe-o corabie uitat
Cel mai pasnic marinar.
Mai ramai, nu pleca,
Sa-ti sarut, iubita mea,
Valul care-a plans pe glezna ta.
Sa visam pana-n zori
Ca suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori…
Langa marea ce-mpaca despartiri,
Ninsi de sarea atator amintiri,
Suntem nunta de fluturi
Pentru-a nu strivi saruturi
Pe nisipul trecutelor iubiri.
Valul marii, sub zari de catifea
Cu iubire ne va imbratisa
Si vom fi numai priviri
Semanand atator miri
Care s-au iubit candva.
Referindu-ma doar la datul vietii mele, voi spune ca venirea si devenirea mea pana la aceasta ora s-au facut intru citește mai mult
Referindu-ma doar la datul vietii mele, voi spune ca venirea si devenirea mea pana la aceasta ora s-au facut intru poezie, prin poezie si pentru poezie. Asadar, Poezia ca destin, avand ca tema permanent majora, poezia iubirii.
Maseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o citește mai mult
Maseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o seara,
Scos din pepeni de durere,
Pe-o furtuna care tuna,
Din fantana pana-n luna,
O pornisem bietul, vere,
Spre batrana gargarita,
C-o stia de doctorita
Priceputa-n alte cele,
La masele.
Cum era asa bolnav
Unii cred ca foarte grav!
A batut si - cu scandal
Printe paznici si portari
Ce-l trageau de ochelari -
A razbit pana-n spital
Gargarita l-a primit
Cum e demn si cuvenit
Si i-a spus: - Ma rog frumos,
Tepelina da-o jos
Si cum iti spui
Pune-o binisor in cui
Si te-mbraca intr-un halat
Chiar de mine curatat.
Ghem de nervi si de durere,
Chibzuind sa nu dispere,
Stiti ce-i zise pacientul
Gargaritei cu patentul?
- Cum adica, dumneata
Nu pricepi ca haina mea
Nu se poate dezbraca?
Tepelina, nu pricepi
Ca-i din patru mii de tepi,
Toti infipti in pielea mea,
Iar dumneata
Vrei sa-i smulg, sa-i pun in cui
Ca pe-o haina-a nimanui?!
Unu de mi-l tragi din piele
Doare cat vreo cinci masele;
Gargarito, gargareste
De masea ma lecuieste
Ca mi-i mintea cam nauca
De durere si pe duca!
Rogu-te, imi iarta vina
Ca raman cu tepelina
Imbracat! Dar nu se poate
Nici un tep dintr-insa scoate! ...
Nu-mi mai cere,
Ca-i durere
Orice clipa care trece
Pan’ la inima, de rece.
Si-uite-asa,
Ca sa-si scoata o masea,
Trebui ariciu, frate,
Multe aventuri sa poarte
La spitalul cu pricina,
C-a intrat cu tepelina!
Arhitectura noptii:
Arhitectura noptii clara,
greu deslusita in peisaj... Ce ora
- tacand cutremurat in turnul beznei -
moartea citește mai mult
Arhitectura noptii:
Arhitectura noptii clara,
greu deslusita in peisaj... Ce ora
- tacand cutremurat in turnul beznei -
moartea si viata laolalta le devora?!
Nimic neatins si vindecat.
Si vane clopote amar cadenta bat.
Dar pentru ce si pentru cine?
E noapte. Liniste. Pustiu.
Tu strange-ti capul intre maini.
Singur te leagana si lasa-te vorbit
de sfanta gura a zeului orfan,
de vineri pana vineri ratacit
in golul viu - de-odinioara -,
din care vii
si vii
si vii
- ca dintr-o mare vina -
urcand aceeasi
- luminata -
scara.
Poezia este un orfan al linistii, cuvintele nu egaleaza niciodata experienta din spatele lor.
Poezia este un orfan al linistii, cuvintele nu egaleaza niciodata experienta din spatele lor.
Eminescu a fost un Fat-Frumos al unor mari principii si idealuri, ivit direct din povestile si basmele noastre. El s-a citește mai mult
Eminescu a fost un Fat-Frumos al unor mari principii si idealuri, ivit direct din povestile si basmele noastre. El s-a intrupat din lumea satului autohton, din murmurul izvoarelor si din freamatul codrilor, din mireasma florilor de tei, din farmecul inefabil al doinei si folclorului romanesc. Cartea lui de identitate si legitimare au constituit-o indelungata istorie si nobletea sufleteasca a stirpei sale ancestrale. Nimeni n-a cunoscut mai bine ca el scrierile de capatai ale neamului - cronicile batrane si intelepte -, creatia literara a tuturor celor dinaintea sa, care au durat acel minunat fagure de miere al rostirii romanesti.
Aud o voce neauzita, Care-mi spune ca nu trebuie sa raman; Vad o mana nevazuta, Care ma cheama departe.
Aud o voce neauzita, Care-mi spune ca nu trebuie sa raman; Vad o mana nevazuta, Care ma cheama departe.
Poezia este o stiinta la fel de exacta ca si geometria.
Poezia este o stiinta la fel de exacta ca si geometria.
In poezie adeseori se sacrifica ideea pentru rima, in viata inima pentru situatii sociale.
In poezie adeseori se sacrifica ideea pentru rima, in viata inima pentru situatii sociale.
