S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Vechi fotografii
Stingand lumina -
geamul deschis spre seara
de primavara
Luna lui Cuptor -
gaza-alege pe deget
citește mai mult
Vechi fotografii
Stingand lumina -
geamul deschis spre seara
de primavara
Luna lui Cuptor -
gaza-alege pe deget
partea cu umbra
Nu intra-n casa
cu faclia aprinsa -
floarea-soarelui
La ce bun munca -
dorm incantat la umbra
buruienilor
La furat stele -
de-as gasi fara paznic
livada pe rod
Pe miristi vara
fecioarelor batrane -
pustiu si nimic
Muntele toamna -
pisc in forma de vultur
luandu-si zborul
Vechi fotografii -
o panza de paianjen
in rama goala
Acum se bat la masina poeziile mele
Si toate dactilografele tinere viseaza,
Eu ma intorc batran calcand pe pamant
Umbra citește mai mult
Acum se bat la masina poeziile mele
Si toate dactilografele tinere viseaza,
Eu ma intorc batran calcand pe pamant
Umbra unui rootitor baiat in ipostaza.
Acum urasc putin infatisarea pe care-o port,
Desenu-absurd si vechi de pe sacou
Si-n somn ating fereastra parinteasca de sustinere,
Cu chipul iluzoriu de erou...
Ma trage luna-n muntii mei sa ma ridic,
Nu ma potrivesc cu oamenii de langa mare,
Nu ma potrivesc cu viclenia de a prinde pesti
Fiindca nu ma potrivesc cu nimic.
Ajung acasa singur in crucea diminetii,
Zarind cum ard pe fata pamantului bostanii,
Dar nu pot adormi, cobor in curte
Si prind sticleti cu valul de mireasa-al mamii
Intoarcerea
Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit citește mai mult
Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit cu spuza notelor
si cu oftatul diejilor si bemolilor, traise in luxul imaginatiei,
slujea timpul foarte precis si cu mult simt gospodaresc,
iar la rindul sau, timpul trecea razant pe linga obrazul lui,
neatingindu-l, doar lasindu-i in urma un tremur de aer rece,
asemanator unei mingii, care te paseaza in goana,
Cite-o blonda, cite-o bruna il mai vizita din cind in cind
fara nici un motiv, care ascundea totusi in coaja lui
ridicolul propriei sale conditii.
Frumusetea lui Fra emana efluvii magnetice,
privirile de cameleon verzi, cu irizatii de pastrav le ademena pe femei
intr-un cerc atit de etans, incit,
daca ar fi dorit apoi sa se sustraga, nu s-ar fi putut comite,
nici o concesie, neexistind nici o fisura.
Ele veneau pe rind, el le conducea condescendent, tinindu-le trena
cu grija intr-o mina, sa nu-i mature cele saizeci si patru de scari, spre mansarda paralelipipedica, semanind mai degraba cu un buncar
decit cu o locuinta.
Toate ramineau surprinse, cind deschizind usa vedeau acolo,
asteptindu-le o statuie cutremurator de frumoasa,
care sta intr-un colt,
intr-un spatiu de pedeapsa. Linistea din jurul ei
era atit de perfect armonizata, ca moleculele de untdelemn, formind o plasma translucida, suav galbuie.
O, Doamne, veacul s-a schimbat? Ori numai noi, dinspre trecut?
O, Doamne, veacul s-a schimbat? Ori numai noi, dinspre trecut?
Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n citește mai mult
Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n scrum si pulberi! Spuneti, unde-i fumul?
Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Cand te-apleci genunea lumii s-o masori!
Fulgera-n eterna goana-ametitoare —
Trec pe langa tine — astrii rotitori.
Boncanitul sangelui
Ude inca visele furisate-n iarba
Musuroaie de cartita
Proaspete, proaspete
Aburul indecis al diminetii
Migratoare zapezile citește mai mult
Boncanitul sangelui
Ude inca visele furisate-n iarba
Musuroaie de cartita
Proaspete, proaspete
Aburul indecis al diminetii
Migratoare zapezile in aripi
Si-n floare
In prundisuri privighetorile raului
Risipita campia in triluri
Binefacerea soarelui neinceput
In adancul albastrului
Ciocarlia privirii
Pana la pragul de sus
Al curajului
In padurile inimii boncanitul sangelui.
Lacrimile cad in sufletul meu asa cum ploaia cade peste oras.
Lacrimile cad in sufletul meu asa cum ploaia cade peste oras.
Cuvintele sunt ca si piesele pe esichierul poetic. Uneori cuvintele se transforma in adevarate piese de teatru, a fi sau citește mai mult
Cuvintele sunt ca si piesele pe esichierul poetic. Uneori cuvintele se transforma in adevarate piese de teatru, a fi sau a nu fi pion.
Ceea ce nu ma ucide ma face mai poet.
Ceea ce nu ma ucide ma face mai poet.
