Izbucnire de petale
Iarasi se va intampla soare-rasare
in sufletul meu si in afara!
La ora de cumpana a diminetii
iarba e dulce-amara,
Ma-ntorc spre ziua fara a fi strigat,
totdeauna copil al razelor sale,
nu-mi inchipiam altfel soarele
decat izbucnire continua de petale,
Orizontul e linia pana la care respir,
rasuflarea urca soarele la inaltimea copacului,
privirea-l fixeaza-n zenit
facandul-l simbolul de sete si seceta al veacului
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
in amintire simple intamplari,
priveste orb un mar tinut in palma,
prin citește mai mult
Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
in amintire simple intamplari,
priveste orb un mar tinut in palma,
prin lacrima oprita langa nari.
Ce urias in tarmurile sale,
rosul din fructe cat un asfintit,
respira tot mai rar lumina
sub pielea ei de soare obosit.
As vrea...
As vrea...
Sa ne lasam iarasi ucisi monoton
De sagetile aruncate de Cupidon.
As vrea...
O citește mai mult
As vrea...
As vrea...
Sa ne lasam iarasi ucisi monoton
De sagetile aruncate de Cupidon.
As vrea...
O picatura de ploaie parfumata
Sa spele trecutul negru, tot ce a fost odata.
As vrea...
Ca inima ta sa fie o coala alba de hartie
Sa-mi scriu numele pe ea pentru vesnicie.
As vrea...
Ca inima ta sa fie o stea cazatoare
Sa devina a mea si sa ia forma lunii impare
As vrea...
Ca iubirea noastra sa fie nepasarea
La fel cum e marea cu sarea.
As vrea.
Alb
Alb indescifrabil, nevazute
unduiri de cuvinte
Spun clipei mele
sa mai aiba rabdare
in metafora
de carne si citește mai mult
Alb
Alb indescifrabil, nevazute
unduiri de cuvinte
Spun clipei mele
sa mai aiba rabdare
in metafora
de carne si sange
a vietii:
premonitie si recunoastere
este atingerea
de valul intrebarii care
se indeparteaza.
Sunt pelerinul caruia
i s-a asasinat biograful:
drumul e un adevar transparent
viata o coala de hartie
ramasa alba
ramasa alba
Se clatina clopotnita luminii
Si pasii-s refuzati de muntii rai,
Iar pana maine m-aresteaza crinii
Ca am tanjit prea mult citește mai mult
Se clatina clopotnita luminii
Si pasii-s refuzati de muntii rai,
Iar pana maine m-aresteaza crinii
Ca am tanjit prea mult la sanii tai.
Chiar sanii tai lipsiti de libertate
Sunt revoltati si sar din inchisori,
Dar ce pirat n-ar vrea sa-mi fie frate,
Cand ar vedea asemenea comori?
Ori sunt ai tai, ori sunt ai nimanuia,
Dar ca sa-i vad mai des as cugeta
Sa cer azil politic la gutuia
Ce arde peste carti in casa ta!
Riscul poetului
Scriu ceea ce mi-a fost dat sa scriu.
Scriu ceea ce mi-a fost dat sa scriu.
Calatorim mereu, calatorim- si n-o sa stie nimeni, niciodata, ca bine-am fi putut sa ne oprim, ce simplu-am fi putut citește mai mult
Calatorim mereu, calatorim- si n-o sa stie nimeni, niciodata, ca bine-am fi putut sa ne oprim, ce simplu-am fi putut sa ne oprim la prima gara-n harta ne-nsemnata.
Poezia este viata inainte de a fi arta.
Poezia este viata inainte de a fi arta.
Acum se bat la masina poeziile mele
Si toate dactilografele tinere viseaza,
Eu ma intorc batran calcand pe pamant
Umbra citește mai mult
Acum se bat la masina poeziile mele
Si toate dactilografele tinere viseaza,
Eu ma intorc batran calcand pe pamant
Umbra unui rootitor baiat in ipostaza.
Acum urasc putin infatisarea pe care-o port,
Desenu-absurd si vechi de pe sacou
Si-n somn ating fereastra parinteasca de sustinere,
Cu chipul iluzoriu de erou...
Ma trage luna-n muntii mei sa ma ridic,
Nu ma potrivesc cu oamenii de langa mare,
Nu ma potrivesc cu viclenia de a prinde pesti
Fiindca nu ma potrivesc cu nimic.
Ajung acasa singur in crucea diminetii,
Zarind cum ard pe fata pamantului bostanii,
Dar nu pot adormi, cobor in curte
Si prind sticleti cu valul de mireasa-al mamii
Intoarcerea
Noi
proaste ca o turma de oi
tunzandu-ne la chelie cu bricegele cu degetele dardaind
ii primim in pesterile noastre citește mai mult
Noi
proaste ca o turma de oi
tunzandu-ne la chelie cu bricegele cu degetele dardaind
ii primim in pesterile noastre ca pe niste sihastri
dar ei se plictisesc
de adorare
si baga in pesterile noastre alte femei
se tavalesc cu ele in pesterile noastre
noi chelim de adorare
si pesterile ni se transforma in copii balbaiti.
