Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate citește mai mult

Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate fi imaginat ca forma sau figura.
Sensul ei este "sensul a ceea ce trebuie relevat, sensul miracolului necesar" (Novalis).
Poezia este un avans, un promitator avans, o profetie a gandirii noi si reale.
In jocul magnific de umbre si de lumini al perturbatiunii, verbul isi regaseste functia reala de realizare, omul speriat, bantuit de propriile lui creatii, isi regaseste posibilitatile de interventie si de legatura.
POEZIA este o stiinta a actiunii.
Tehnicile ei isi au locul firesc langa marile tehnici ale actiunii.
Legaturile pe care ea le asigura sunt de natura magica: gratie ei, oamenii isi regasesc contactul; dar acest contact este asemeni focului, asemeni panicii, asemeni iubirii, asemeni apei, asemeni revoltei, asemeni mortii care ne primeste sangele.

Ajuta-ma sa zbor mai sus de munti,
mai sus de stele… mai sus de Tine!”
scobeai tu in cer
ca citește mai mult

Ajuta-ma sa zbor mai sus de munti,
mai sus de stele… mai sus de Tine!”
scobeai tu in cer
ca milogul in tomberonul din spatele blocului,
sperind ca din adincurile lui miloase
sa scoti la suprafata nufarul galben
al lunii...

Visind la nemurire

Tăcere cu efect retro

Mă plimb cu paşii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-şi citește mai mult

Tăcere cu efect retro

Mă plimb cu paşii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-şi acordează orga
şi mă trezesc din nou în vis
O Doamne în ce veac am scris
pe trepte de solar liceu
de cartea-mi părea paradis
iar Eminescu Dumnezeu

Pe trepte de solar liceu
tăcerea-şi acordează orga
şi-n amintire iată eu
mă plimb cu paşii grei de Iorga

Pentru un veac sau o poate un mileniu
împărtăşind tăcerea altui geniu

Costel Zăgan, Cezeisme,2008

Cercul

La sfirsitul jocului,
ramine intotdeauna o piesa in plus
(ca un dinte de lapte in palma copilului! )
citește mai mult

Cercul

La sfirsitul jocului,
ramine intotdeauna o piesa in plus
(ca un dinte de lapte in palma copilului! )
Astfel, nu te poti lasa niciodata
definitiv invins. Esti silit
sa o iei mereu de la capat
cum soarele rasare in fiecare dimineata
pentru a ascunde pacatele noptii.
E liniste. Doar moartea
chibiteaza pe margine,
dornica sa intre si ea. O ignori.
De cite ori i-ai cedat locul, s-a dovedit
un adversar previzibil. Transparent.
Muti haotic. Incalci regulile. Degeaba!
Jocul continua in afara ta,
hranindu-se din propria-i voluptate.
Stai pe tusa. Uitat.
Pina la sfirsit, cind vei simti in palma
piesa cu care trebuie - iar -
sa incepi…

Cand ai sa vii cu umbra ta frumoasa, voi smulge un izvor din radacini; sub streasina, la cea din urma citește mai mult

Cand ai sa vii cu umbra ta frumoasa, voi smulge un izvor din radacini; sub streasina, la cea din urma casa, va bate lung un clopot de lumini.

De ce spui c-am murit, Cand iata vin spre tine, Din faldul unui gand? Acum cand inchizi ochii M-adun in citește mai mult

De ce spui c-am murit, Cand iata vin spre tine, Din faldul unui gand? Acum cand inchizi ochii M-adun in jurul tau Sa-ti fiu de cald pe calea Ce duce in infern.

Sa scrii poezia e ca si cum ai face dragoste cu o femeie fara cuvinte.

Sa scrii poezia e ca si cum ai face dragoste cu o femeie fara cuvinte.

Inaltare la inima Liniste Dumnezeu se roaga in noi Poeme infractionale, 1995

Inaltare la inima Liniste Dumnezeu se roaga in noi Poeme infractionale, 1995

Ante Omnia Patrie- adevar dintai- rostesc numele tau cu voluptatea cea mai pura, sunt biciul de lumina zvarlit ca un citește mai mult

Ante Omnia Patrie- adevar dintai- rostesc numele tau cu voluptatea cea mai pura, sunt biciul de lumina zvarlit ca un blestem de toti strabunii mei cu noptile pe gura