In fata zapezii
Treci limpezindu-te-n pimanturi mult intarziata,
Ramasa dintr-o zi de toamna si asteptata-n vremea ceea
Peste campia ca o tabla de diamant si ciocolata,
Pe care cobora spre ziua si se-nalta-n amurg scanteia.
Sa-ntarzie doar prospetimea hotarelor in nesfarsite
Si plopii-albastri, trasi de doua peneluri langa drumul tarii,
Cand peste varful lor va trece cu fluieratul ei subtire,
Intoarsa, mierla primaverii ce nu ne poate da uitarii.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti citește mai mult
Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti regenerati prin foc.
Si-n timp ce ei marsaluiesc sub floare
acoperindu-se-n drapel decent,
pe pinza verde trec tremuratoare
femei infasurate-ntr-un prezent.
Ecranul de iarba
Nici!
Nu citi ceea ce va fi scris mai jos
Daca totusi insisti si nu vrei sa ma asculti
citește mai mult
Nici!
Nu citi ceea ce va fi scris mai jos
Daca totusi insisti si nu vrei sa ma asculti
si citesti
afla ca nu trebuia s-o faci pentru ca
nu aveam de gind
sa scriu nimic
acum insa trebuie sa scriu ceva pentru tine
asa cum esti
Daca ai ajuns cu cititul pina aici
iarta-ma Nu mai scriu in afara de rima
nici o silaba
Nici!
Tie Priveste si-n jos. E mai putin departe. De aici nu poti cadea. Privirea ajunge la ceea ce vede. Pana citește mai mult
Tie Priveste si-n jos. E mai putin departe. De aici nu poti cadea. Privirea ajunge la ceea ce vede. Pana acolo distruge totul, isi face loc, iti face loc si tie.
Crepuscul
Cetatea moare, in amurg,
Un zid de-abia-si mai tine umbra;
Opt veacuri peste cripte curg
Si-n pulbere zidita-i citește mai mult
Crepuscul
Cetatea moare, in amurg,
Un zid de-abia-si mai tine umbra;
Opt veacuri peste cripte curg
Si-n pulbere zidita-i nunta.
Cu sapte lacate pe-un drug,
Porti mari, de umbra si tarana,
Doar vre-un crenel sta clapaug,
Cu el si veacul dus pe-o rana.
Poezia deosebita este intotdeauna scrisa de cineva care se straduie sa mearga mai departe decat poate merge.
Poezia deosebita este intotdeauna scrisa de cineva care se straduie sa mearga mai departe decat poate merge.
I-a fost dat marii poezii sa nu incapa in cuvinte.
I-a fost dat marii poezii sa nu incapa in cuvinte.
Poezia e cantec de delfin, nu orice ureche o poate percepe.
Poezia e cantec de delfin, nu orice ureche o poate percepe.
Prin pericol vine siguranta - prin necaz, restul.
Prin pericol vine siguranta - prin necaz, restul.
Un poet in care nu se schimba nimic pentru ca rezoneaza cu universul e ca o cutie goala care ii citește mai mult
Un poet in care nu se schimba nimic pentru ca rezoneaza cu universul e ca o cutie goala care ii anunta pe ceilalti, cu zgomote surde, ca e batuta cu batul.
