S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezia mea
Poezia mea e nervoasa, tot vorbind peste umar
uita sa-si scoata bilet, e coborata cu forta
insa citește mai mult
Poezia mea
Poezia mea e nervoasa, tot vorbind peste umar
uita sa-si scoata bilet, e coborata cu forta
insa de fiecare data o conduc
pana acasa prieteni anonimi
nu are glorie
din simplu motiv ca nu si-a dorit-o,
nu are religie
pentru ca prea mult iubeste viata,
nu face prozeliti
pentru ca niciodata nu priveste inapoi
nu merge in vizita
nu asteapta pe nimeni
nu viseaza-n culori
nu se hlizeste pentru a obtine ceva
are tot ce-i trebuie.
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi citește mai mult
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi cu usile secrete.
Si credem ca a noastra-i cea mai grava,
Dar o-gropam mereu tot mai profund
Iar sufletul patruns de-a ei otrava
Se ofileste, zilnic murind.
Se tulbura si visele si dorul
De lucru, de viata si iubire
Esti pestera inchisa unde zborul
Si-ncearca liliecii in nestire.
Cu lacate de-otel e zavorit
Veninul ce o clipa nu-ti da pace
De tine insuti esti cumplit urat
Si-un gest final esti hotarat a face.
Opreste-te! Nu singur vei decide.
Priveste peste arbori, peste munti;
Si floarea pe prapastii se deschide
Si lupul singuratic bea la nunti.
În ciuda diferenţelor de relief şi climă, de limbă şi moravuri, de legi şi obiceiuri, în ciuda lucrurilor şterse treptat citește mai mult
În ciuda diferenţelor de relief şi climă, de limbă şi moravuri, de legi şi obiceiuri, în ciuda lucrurilor şterse treptat din memorie şi a lucrurilor violent distruse, Poetul uneşte, prin pasiune şi cunoştinţe, vastul domeniu al societăţii umane, răspândită pe întregul pământ şi peste toate timpurile.
Coroana literaturii este poezia.
Coroana literaturii este poezia.
Scrisoare de la randunele
Cocostarcul astazi
S-a intors acasa.
Toata pasarimea
L-a primit voioasa.
Vin sa-l vada vrabii,
citește mai mult
Scrisoare de la randunele
Cocostarcul astazi
S-a intors acasa.
Toata pasarimea
L-a primit voioasa.
Vin sa-l vada vrabii,
Bun venit sa-i zica.
Broastele de balta
Au murit de frica
Iar drumetul spune:
De la rindunele
V-am adus scrisoare.
Va e dor de ele?
S-o citim! — strigara
Vrabiile toate...
Scumpe surioare,
Noi sintem departe,
Dar vislim spre tara,
Zilele-s senine,
Nu e ca acasa
Nicaieri mai bine!
Graul a-ncoltit in araturile
de asta toamna
Painea e pe masa dulce
Vacile pe campul verde
Casa mea din marginea citește mai mult
Graul a-ncoltit in araturile
de asta toamna
Painea e pe masa dulce
Vacile pe campul verde
Casa mea din marginea padurii
Cand soarele-si desarta umbra prafuita
Atingand cu mintea mea piciorul
alb al fiintei tale ochii sunt
nedeslusiti pe zare
Se intinde cainele dorintei la picioare
si ma roaga
Cantec biruitor pe vale
Binefacerea racorii umple campul
cu-acest verde trecator.
Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
in amintire simple intamplari,
priveste orb un mar tinut in palma,
prin citește mai mult
Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
in amintire simple intamplari,
priveste orb un mar tinut in palma,
prin lacrima oprita langa nari.
Ce urias in tarmurile sale,
rosul din fructe cat un asfintit,
respira tot mai rar lumina
sub pielea ei de soare obosit.
Poetii nu se rusineaza de propriile experiente ei profita de ele.
Poetii nu se rusineaza de propriile experiente ei profita de ele.
Ce pofta am sa fie nemuritor
si Doamne nu-s decat doar trist
hai viata-mi striga hai da-i zor
si n-am citește mai mult
Ce pofta am sa fie nemuritor
si Doamne nu-s decat doar trist
hai viata-mi striga hai da-i zor
si n-am ce face si exist
Si Doamne nu-s decat doar trist
poet cu stele reci in oase
revendic ca pedeapsa ca exist
iubirile femeilor frumoase
Poet cu stele reci in oase
hai moartea-mi striga hai dai zor
ce-ti trebuie femei frumoase
cand naiba sa te ia esti muritor
O Doamne nu-s decat doar trist
imi revendic steaua deci exist
