Bintuie lumina si nu mai pot vedea
decit in pace decit in bucurie
cu nevinovatie.
Discurs despre apoteoza

Indoliat citește mai mult

Bintuie lumina si nu mai pot vedea
decit in pace decit in bucurie
cu nevinovatie.
Discurs despre apoteoza

Indoliat de fluturi
un lac
albastrul aplecat
intr-o fintina
un echivoc de coapsa si mar dulce
cu lacomia apei
cu lacomia inimii in valve
cu lacomia viermelui in fructe
cu lacomia golului in cintec -
sub plutele spulzite de beteala.

Referindu-ma doar la datul vietii mele, voi spune ca venirea si devenirea mea pana la aceasta ora s-au facut intru citește mai mult

Referindu-ma doar la datul vietii mele, voi spune ca venirea si devenirea mea pana la aceasta ora s-au facut intru poezie, prin poezie si pentru poezie. Asadar, Poezia ca destin, avand ca tema permanent majora, poezia iubirii.

Poezia lui, ca orice text confuz, are o multime de intelesuri.

Poezia lui, ca orice text confuz, are o multime de intelesuri.

Mai bine sa fii poet fara sa scrii versuri, decat sa scrii versuri fara sa fii poet.

Mai bine sa fii poet fara sa scrii versuri, decat sa scrii versuri fara sa fii poet.

o iubire, mai multe pachete de nervi, o colectie de idei si o moarte.

o iubire, mai multe pachete de nervi, o colectie de idei si o moarte.

Si uite-asa am rontait un vers de paine arsa.

Si uite-asa am rontait un vers de paine arsa.

Penitenta de-o viata

Ingenunchez in poezia aceasta
ca intr-un sanctuar
cu relicve de ingeri.
Pe buza candelei infloreste
un citește mai mult

Penitenta de-o viata

Ingenunchez in poezia aceasta
ca intr-un sanctuar
cu relicve de ingeri.
Pe buza candelei infloreste
un strop din sangele Domnului.
Ma incrancenez sa extrag cuvintele
insinuate in carnea ei sidefie.
Invat perpetuu, dar niciodata
nu stiu sa-i vindec
ranile facute de silabe.

Ma dor genunchii de penitenta
la care ma supune
de-o viata.

Poezia este zeificarea realitatii.

Poezia este zeificarea realitatii.

Drumul:

Ma opresc in mijlocul de drum
Si ma intreb incotro ma-ndrept
Ma zbat mai ales cand perdeaua de citește mai mult

Drumul:

Ma opresc in mijlocul de drum
Si ma intreb incotro ma-ndrept
Ma zbat mai ales cand perdeaua de fum
M-opreste si-mi cere sa fiu intelept.

Atunci sunt cu ochii spre soare
Sau undeva spre colturi de stanci
Si ma intreb: in palma oare
Sau printre plopi sunt vai mai adanci.

Inima-mi salta cand este ploaie
Si nu a curs inca pamanul
Si dupa urme vad ca se-ndoaie
Ori bratul drept, ori numai gandul.

Cand ma gadila-n talpa tarana
Bratele-ntind si-mi cresc cand rad
Nu ma opresc nici daca ravna
O ia-naintea lancii cu-n rand.

Iubesc cel mai mult nepamantul
Amestecat cu soare si apa.
Urma lasata n-o-mprastie vantul
Nici stropii de ploaie n-o sapa.