Cand sufletele spalate se cer
Un debuseu, o fisura, un decolteu
pe pieptul vietii in ecorseu.
Urcati in caderea abrupta,
viermii din carnuri se-nfrupta.
Pe lujerul florilor rasar
coarnele diavolului. La hotar
de milenii,
o-ntunecime de vedenii.
Se tulbura apele lui Irod,
valuri spumate fac nod
de verbina.
Facand pestii
fluturi.
Larve roiesc in asternuturi.
Munti de smog ranjesc spre cer
cand sufletele spalate se cer.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Doamne Dumnezeule, ce sa faci in clipa cand omul te vede
si crede ca este el, trist de cate bube citește mai mult
Doamne Dumnezeule, ce sa faci in clipa cand omul te vede
si crede ca este el, trist de cate bube are pe trup?
Nici gloria, nici amaraciunea nu mai au sunetul acela
galagios
pe care-l simti cand crezi ca toate ale lumii
ti se pun la picioare -
prin tipat te strecori ca intr-o femeie
care te inmormanteaza si te invie de o mie de ori!
Apoi pamantul nu mai are nevoie de tine!
Poate cerul, iti zici!
Poemul de dragoste pentru fiecare dintre noi
Ca o straina esti, ratacind pe propriul tau drum.
lumea este acum citește mai mult
Poemul de dragoste pentru fiecare dintre noi
Ca o straina esti, ratacind pe propriul tau drum.
lumea este acum o fereastra catre intuneric. lumina,
cat ar fi ea de indepartata, este tot in tine,
adu-o la geam si deschide fereastra, sa pot sa-ti vad ochii!
i-am privit de atatea ori de aproape...
numai asa vei putea sa vezi in lumina lumea
si toti oamenii care stau la geamuri. ochi in ochi, la geamuri...
cu bine! mai mult nu iti scriu, este de ajuns.
pana la urma, ne vom putea privi, asa cred.
si daca vor fi niste zambete si niste ochi plecati,
poti sa consideri ca lumea imi atarna de conturul gurii
si ca ochii mei au inceput sa nu mai poata sprijini
privirea lui Dumnezeu.
lumea imi atarna de conturul gurii, obligandu-ma sa zambesc.
of, ce lume grea! ...
e si ea om
Ce fel de poezia este aceea care nu salveaza natiuni si popoare?
Ce fel de poezia este aceea care nu salveaza natiuni si popoare?
Eminescu este cetatean de onoare a universului.
Eminescu este cetatean de onoare a universului.
La radacina inversunarilor poetice se afla deseori o femeie rezistenta la frumos.
La radacina inversunarilor poetice se afla deseori o femeie rezistenta la frumos.
Din nou is copil - primavara cu denii -
Miros de salcam, de pelin, de urzici
Si mama imi da citește mai mult
Din nou is copil - primavara cu denii -
Miros de salcam, de pelin, de urzici
Si mama imi da iar camasa cea alba
Cu jocul de crini infloriti in arnici.
Aduc din prisaca chiar lacrima lunii
arzand peste slova in maini de monah.
Ma-nchin Tie, Doamne, si pun langa cruce,
adus de la stana un fluier valah.
Denie
Vint tutun si alcool
Intr-o seara atit de ingindurat fui
vint tutun si alcool se anunta la meteo
ca citește mai mult
Vint tutun si alcool
Intr-o seara atit de ingindurat fui
vint tutun si alcool se anunta la meteo
ca i-am spus ciinelui care se uita staruitor
la mine
imi pare rau batrine n-am
nici un ban
o musca se plimba decenta pe tavan
mobila in bucatarie casca plictisita
a continuat sa dea din coada
ca si cind nu m-ar fi auzit
dar mi s-a parut ca m-a privit
cu un anumit inteles.
Poetul are nevoie de singuratate si de iubire.
Poetul are nevoie de singuratate si de iubire.
Inima mea
Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.
In citește mai mult
Inima mea
Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.
In clipele grabite din zile lungi de vara
O simt cum se-mplineste-n tacere ca o para -
Inima mea cu pomii gradinii dimpreuna
Se-ntuneca spre toamna si-i dulce ca o pruna,
Si-n varfuri fosnitoare prin frunza amaruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.
Inima mea se sparge cu pocnet ca o nuca,
De-i toamna mai tarzie si umbra mai pe duca,
Si-asteapta ca un strugur pe vita, nopti intregi,
Sa te apleci aproape de ea si s-o culegi.
