S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poeţii sunt legislatorii nerecunoscuţi ai lumii.
Poeţii sunt legislatorii nerecunoscuţi ai lumii.
Graul a-ncoltit in araturile
de asta toamna
Painea e pe masa dulce
Vacile pe campul verde
Casa mea din marginea citește mai mult
Graul a-ncoltit in araturile
de asta toamna
Painea e pe masa dulce
Vacile pe campul verde
Casa mea din marginea padurii
Cand soarele-si desarta umbra prafuita
Atingand cu mintea mea piciorul
alb al fiintei tale ochii sunt
nedeslusiti pe zare
Se intinde cainele dorintei la picioare
si ma roaga
Cantec biruitor pe vale
Binefacerea racorii umple campul
cu-acest verde trecator.
Aud
Aud ecoul vremii de parca merg spre mari
si tot asa de parca vin marile spre mine,
aud citește mai mult
Aud
Aud ecoul vremii de parca merg spre mari
si tot asa de parca vin marile spre mine,
aud tacerea vremii de parca intru-n zari
si tot asa de parca vin zari sa ma incline.
Intoarcerea-mi rotunda din tipat spre taceri
e ca plecarea lavei spre piatra din vezuvii,
cand numai fata pietrei se-ntoarce catre ieri,
cand numai fata marii se-ntoarce catre fluvii.
Cateodata luna e ca un soare sterp,
cateodata tera, e ca o luna mare.
In mine striga timpul. In mine spatii fierb.
Prin mine omul trece. Prin mine noaptea doare
A venit Bacovia E Bacovia fara un sfert in loc de rugaciune ingenunchez si recit LACUSTR
A venit Bacovia E Bacovia fara un sfert in loc de rugaciune ingenunchez si recit LACUSTR
Pentru mine, ca intotdeauna M-am saturat de zgariat la suprafete Si unghiile ma dor, imi sangereaza; Cu sangele ce curge citește mai mult
Pentru mine, ca intotdeauna M-am saturat de zgariat la suprafete Si unghiile ma dor, imi sangereaza; Cu sangele ce curge cald imi spal eu fata Si ma manjesc cu-amar si lacrimi iar.
Eminescu este cetatean de onoare a universului.
Eminescu este cetatean de onoare a universului.
Dorul
Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea citește mai mult
Dorul
Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea dintai o floare
de pe fundul inimii pastorului
porneau prin ceata destramata nave
plutind mult mai departe-ntr-un cer presupus
incat soarele insusi departandu-se parea
lana de aur a unei oi bolnave.
ca o aruncare in gol, de brate subtiri,
la nevazutul foc mistuitor si dulce -
astfel prin pastor curgea un mumte,
astfel pastorul era varful muntelui
din care steaua cu aripi smulge
A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa.
Ai zarit-o si-n aceeasi clipa
Ai strivit-o calcand peste ea.
citește mai mult
A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa.
Ai zarit-o si-n aceeasi clipa
Ai strivit-o calcand peste ea.
N-avea grai sa strige in urma ta,
Nici puteri sa spuna cat o doare
Si-a ramas pierduta in carare,
Ploi si vanturi trecut-au peste ea.
Statea lipita de pamant si se intreba
Ce ar face daca vantul ar lua-o
Si-o clipa in palma ta ar aseza-o
Dar a ramas acolo undeva.
A cazut o frunza-n calea ta
Si cine stie cate or sa mai cada
Dar n-ai sa stii nicicand
Si nu-ti va da prin gand
Ca prima frunza ce-a cazut in drumul tau
Am fost eu.
Pasii primilor zori
Zapezile cadeau usor in zori
Pe ochii tristi pe anii calatori
Cadeau incet pe trecerea fragila
citește mai mult
Pasii primilor zori
Zapezile cadeau usor in zori
Pe ochii tristi pe anii calatori
Cadeau incet pe trecerea fragila
Precum privirea mamei de copila
Zapezile amare, aspre, reci
Strangeau in albul lor mii de poteci
Si-mbratisau infrigurate cai
Zapezile cazand din ochii tai
Inalte, viforoase-ngandurate
Acoperind si zboruri si palate
Smulgeam de dor din radacini tarzii
Sperantele c-ai fi putut sa vii
Cand sufletu-mi s-a intamplat sa fie
Ninsoarea teilor din vesnicie
Cand s-au pornit cuvintele sa cada
Pe trupul meu de tanara zapada.
