Clarobscur de Dacia
Pe campia geto-daca
n-are cine sa mai taca
Pe campia romaneasca
n-are cine sa vorbeasca
Au au au ce vreme-amara
au plecat muntii din tara
Ca nu-i munte ci campie
ceea ce nu-mi place mie
Ca nu-i deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune
Ca eu tac tu taci el tace
tacerea de cap isi face
De aceea te-as ruga
fa Doamne cu noi ceva
Ori ne urca ori coboara
de pe crucea sociala
Ca din nou pre el urmandu-l
izbaveasca-ne cuvantul
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Bintuie lumina si nu mai pot vedea
decit in pace decit in bucurie
cu nevinovatie.
Discurs despre apoteoza
Indoliat citește mai mult
Bintuie lumina si nu mai pot vedea
decit in pace decit in bucurie
cu nevinovatie.
Discurs despre apoteoza
Indoliat de fluturi
un lac
albastrul aplecat
intr-o fintina
un echivoc de coapsa si mar dulce
cu lacomia apei
cu lacomia inimii in valve
cu lacomia viermelui in fructe
cu lacomia golului in cintec -
sub plutele spulzite de beteala.
Poezie, daca esti pe cale de disparitie am sa-ti pastrez tezaurul cuvintelor in muzeul sufletului meu.
Poezie, daca esti pe cale de disparitie am sa-ti pastrez tezaurul cuvintelor in muzeul sufletului meu.
Pestera
intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de citește mai mult
Pestera
intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de spaima
mai intii am pasit prin desert
leii dormeau rezemati unii de altii ca niste catedrale
spinarile lor erau aurore boreale
cascade niagara de nisip astupau gurile si toti ochii
doar oamenii desertului stiau ca zapada-i fierbinte si moale
in pestera trupului meu se afla un eremit al nisipurilor
mort neputrezit cu miinile impreunate pe piept
si cu fata intoarsa spre rasarit
l-am atins si pulberea mi-a intrat in nari ca urma lasata de foc
leii nu-l devorasera
nici vulturii nu-i curatasera oasele
nici serpii nu-l incolacisera
nimeni nu voia sa manince din mortul acela care nu mirosea a nimic
el statea ca un fetus batrin
il priveam si un glas de femeie nebuna zvonea in mine strigind
cine te-a nascut intre leii uitati ai lui dumnezeu
cine te-a auzit cum sfredelesti in pustiu
cine a simtit cum arzi ca o torta intoarsa pe dos
aspru calugar de diamant
barba ta creste desi ajunsa-i la talpi
barba ta-i asternutul meu pentru vremea cit voi sta inchisa aici
iar daca nu voi iesi niciodata afara
barba ta-i chiar rochia mea de nunta moarte si domnisoara.
Labirint in doi: Dragostea-i indelung rabdatoare doar o viata ne pune la-ncercare Distihuri rebele
Labirint in doi: Dragostea-i indelung rabdatoare doar o viata ne pune la-ncercare Distihuri rebele
Avocatul lui Procust
Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat citește mai mult
Avocatul lui Procust
Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat iti permite patul
Uite asta-i avocatul
poti sa-i spui tot ce te doare
insa versurile de-a latul
sa le scrii sau in picioare
Poti sa scrii tot ce te doare
intinde-te fir-ar sa fie
ca zapezile la soare
dup-un dram de poezie
Apoi ia-ti cu tine veacul
si te du urgent la dracu`
Penitenta de-o viata
Ingenunchez in poezia aceasta
ca intr-un sanctuar
cu relicve de ingeri.
Pe buza candelei infloreste
un citește mai mult
Penitenta de-o viata
Ingenunchez in poezia aceasta
ca intr-un sanctuar
cu relicve de ingeri.
Pe buza candelei infloreste
un strop din sangele Domnului.
Ma incrancenez sa extrag cuvintele
insinuate in carnea ei sidefie.
Invat perpetuu, dar niciodata
nu stiu sa-i vindec
ranile facute de silabe.
Ma dor genunchii de penitenta
la care ma supune
de-o viata.
Sa inveti sa fii poet inseamna sa te dezveti de viata.
Sa inveti sa fii poet inseamna sa te dezveti de viata.
Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.
Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.
Nu exista bani in poezie si nici poezie in bani.
Nu exista bani in poezie si nici poezie in bani.
