S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Cuvintele mele sunt saruturi Mi-as fi dorit sa spun Dar se spune ca saruturile nu dureaza Doar cuvintele nu mor citește mai mult
Cuvintele mele sunt saruturi Mi-as fi dorit sa spun Dar se spune ca saruturile nu dureaza Doar cuvintele nu mor niciodata. Lines of Thought by an Unknown Autho
Cu zau ii mai pasa Ca pe la Voronet cerul se-ntoarce acasa Universuri paralele
Cu zau ii mai pasa Ca pe la Voronet cerul se-ntoarce acasa Universuri paralele
Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit citește mai mult
Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit cu spuza notelor
si cu oftatul diejilor si bemolilor, traise in luxul imaginatiei,
slujea timpul foarte precis si cu mult simt gospodaresc,
iar la rindul sau, timpul trecea razant pe linga obrazul lui,
neatingindu-l, doar lasindu-i in urma un tremur de aer rece,
asemanator unei mingii, care te paseaza in goana,
Cite-o blonda, cite-o bruna il mai vizita din cind in cind
fara nici un motiv, care ascundea totusi in coaja lui
ridicolul propriei sale conditii.
Frumusetea lui Fra emana efluvii magnetice,
privirile de cameleon verzi, cu irizatii de pastrav le ademena pe femei
intr-un cerc atit de etans, incit,
daca ar fi dorit apoi sa se sustraga, nu s-ar fi putut comite,
nici o concesie, neexistind nici o fisura.
Ele veneau pe rind, el le conducea condescendent, tinindu-le trena
cu grija intr-o mina, sa nu-i mature cele saizeci si patru de scari, spre mansarda paralelipipedica, semanind mai degraba cu un buncar
decit cu o locuinta.
Toate ramineau surprinse, cind deschizind usa vedeau acolo,
asteptindu-le o statuie cutremurator de frumoasa,
care sta intr-un colt,
intr-un spatiu de pedeapsa. Linistea din jurul ei
era atit de perfect armonizata, ca moleculele de untdelemn, formind o plasma translucida, suav galbuie.
Recurs la deznadejde
Imi pare rau dar nu e primavara
v-am spus si voi nu m-ati crezut
de-aceea m-am citește mai mult
Recurs la deznadejde
Imi pare rau dar nu e primavara
v-am spus si voi nu m-ati crezut
de-aceea m-am retras la tara
biet clopot surdomut
V-am spus si voi nu m-ati crezut
ca trantorii isi fac averi de miere
ca muta viitorul in trecut
ca paguba li-i singura avere
Cand trantorii isi fac averi de miere
din saracia voastra extraordinara
voi mai aveti o sansa si-o putere
sa-i dati din vesnicie-afara
Pacat doar moartea va invata
cum sa pasiti nemuritori din viata
Cezeisme, 2008
Odihna taurului
satul
sta taurul
in mijlocul campiei galbene
de parca din senin un fulger
l- a carbonizat
citește mai mult
Odihna taurului
satul
sta taurul
in mijlocul campiei galbene
de parca din senin un fulger
l- a carbonizat
e negru de putere
mai viu sun crusta deasa
stralucitor acoperita de sudoare
si-n linistea si arsita amiezii
se- aude cum se coace- n el samanta.
Tacere-n doi
Ce poezie frumoasa esti iubito
te-as invata pe dinafara
dar ma incurc mereu la sani
cuvintele au citește mai mult
Tacere-n doi
Ce poezie frumoasa esti iubito
te-as invata pe dinafara
dar ma incurc mereu la sani
cuvintele au muguri pe la tara
Ti-as invata pe dinafara
si parul si gatul si buricul
si incotro nemaiavand de primavara
as recunoaste c-am descoperit nimicul
Ce poezie frumoasa esti iubito
si eu ce norocos am fost
cand tacerea am zdrobit-o
si-am priceput ca toate au un rost
Si aia si aceasta si aceea
ce chestie perfecta e femeia
Timp in delir
Azur inchis in vasul gros de lut
O, suflete, iluzie fragila,
Cum mai induri conditia umila
citește mai mult
Timp in delir
Azur inchis in vasul gros de lut
O, suflete, iluzie fragila,
Cum mai induri conditia umila
A carnii oarbe ce n-a cunoscut
Decat tarasul flasc ca de reptila
Al tr upului datornic si vandut
Perfidei morti ce zilnic vrea tribut
Si care-abia ma-ngaduie, din mila,
Ca pe un vier me imbatat de-o raza
Urcand la cer pe un tais de brici;
Tu, cumpana, ai si trecut de-amiaza,
Tu, mana mea, cat vei mai sta pe-aici
Pe unde timpu-n lucruri delireaza
Si nici nu stiu de-i joi sau vineri, nici!
Unii poeti se cred iarba, se reediteaza anual.
Unii poeti se cred iarba, se reediteaza anual.
As vrea ca numele meu sa nu insemne mai mult decat urmele unei pasari necunoscute, intiparite in pulbere
ceea ce citește mai mult
As vrea ca numele meu sa nu insemne mai mult decat urmele unei pasari necunoscute, intiparite in pulbere
ceea ce implor clipa de clipa e sa ma pierd in Dumnezeu neluat in seama la fel cum apa
tinuta in pumni se prefira in nisipul dogorind
nadajduiesc ca in cele din urma rugaciunea mea sa se poata infiripa lipsindu-se de verbul oamenilor
iata in locul vorbelor cheaguri de sange intunecate leapada gura mea.