S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Omenirea se duce de rapa, norocul nostru ca mai exista poetii.
Omenirea se duce de rapa, norocul nostru ca mai exista poetii.
ca un copil insetat o usa plangea
fara mila se derula
filmul vietilor noastre
nimic nu mai prindea patina
totul citește mai mult
ca un copil insetat o usa plangea
fara mila se derula
filmul vietilor noastre
nimic nu mai prindea patina
totul era nou
din ce in ce mai nou o usa plangea
o usa mare amarnic plangea
se inchidea
si se deschidea
sala sufocant de plina
nu-mi gaseam locul
si desi eram fiecare spectator
nu ma gaseam
cautam iesirea si eram iesirea
eram iesirea si cautam iesirea
povestea repetata pana la sange
nu ma mai tulbura
studiam la fulgerele scenelor de omor
amor si viol forma floricelelor de porumb
in noaptea de cinematograf ca gura
de peste pe uscat o usa plangea
se inchidea si se deschidea
Aura Agoniza
Majoritatea oamenilor ignora majoritatea poeziilor pentru ca majoritatea poeziilor ignora majoritatea oamenilor.
Majoritatea oamenilor ignora majoritatea poeziilor pentru ca majoritatea poeziilor ignora majoritatea oamenilor.
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un citește mai mult
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un cocor
Din limpezimea zarii, necazuta
Si-un strop ca de mercur, uscatul ram
si-o raza intre ele ca o spada.
Eram acolo-n cranguri, nu eram?
Dar care ochi ar fi putut sa vada
Durandu-l nemplinirile mereu
Cand pleoapa grea de piatra se preschimba
Si cand, din umbra, duhul unui zeu
Ma blestema intr-o straina limba.
Treptele luminii, Iasi, 1970
Poetul este o ciocarlie care sta in intuneric si canta pentru a-si inveseli propria singuratate cu sunete dulci.
Poetul este o ciocarlie care sta in intuneric si canta pentru a-si inveseli propria singuratate cu sunete dulci.
Poezia este un orfan al linistii, cuvintele nu egaleaza niciodata experienta din spatele lor.
Poezia este un orfan al linistii, cuvintele nu egaleaza niciodata experienta din spatele lor.
Poemul nelinistii mele
Poezia pe care-o scriu azi
miine va muri.
Se ridica pe picioarele tremurinde
ale cuvintelor,
imi citește mai mult
Poemul nelinistii mele
Poezia pe care-o scriu azi
miine va muri.
Se ridica pe picioarele tremurinde
ale cuvintelor,
imi ia privirea si pulsul,
ca o vietate ce traieste
in alt secol
- mai inalt,
nenascut -
si se inalta sus, tot mai sus,
de pe umerii mei in care si-a infipt
ghearele sensului.
Pipai, cit pot, cu degetele ei
neantul.
Cine invinge?
Si cine-i invinsul?
Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta citește mai mult
Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta limbajului lor.
Poezia este jurnalul unui animal marin care traieste pe uscat, ravnind sa zboare in vazduh.
Poezia este jurnalul unui animal marin care traieste pe uscat, ravnind sa zboare in vazduh.
