Si deodata-n ceasul tainei
Cand se-ntoarce-n noapte ziua
Au venit la mine teii
Carduri de miresme-pasari
Si-am putut s-aud ca-n citește mai mult

Si deodata-n ceasul tainei
Cand se-ntoarce-n noapte ziua
Au venit la mine teii
Carduri de miresme-pasari
Si-am putut s-aud ca-n visuri
Corul maiestuos de arbori
Pe atatea voci cantand
Pe cati ani isi inelara
Somnurile in tulpini.

In lumea asta chioara, nu tot ce zboara se numeste inger.

In lumea asta chioara, nu tot ce zboara se numeste inger.

Noaptea lui Odiseu

Porti mari, de fier, se-nchid cu intuneric
Si vulturi cad prin aerul confuz
Mari bolovani manati citește mai mult

Noaptea lui Odiseu

Porti mari, de fier, se-nchid cu intuneric
Si vulturi cad prin aerul confuz
Mari bolovani manati de raul sferic,
Surpati din maluri de un vant de duca iara
Ca valurile tu, femeia mea-n auz
Din asteptarea somnului ma chemi afara

Si-ntins cum sunt pe blanuri de feline
Pietrosu-mi trup incet calatoresti
Mireasma grea, de mosc, patrunsa-n mine,
Si cand visez la lupte barbatesti
Cand parul ca un streag invins ti-l fluturi
La marile serbarile Eleustine

Si mor trist, in asternuturi.

Copacii plansi:

Dupa atatea ambitii ne ajunse seara
Si totusi clopotul mai bate inganandu-se
De n-ar fi fost atatea citește mai mult

Copacii plansi:

Dupa atatea ambitii ne ajunse seara
Si totusi clopotul mai bate inganandu-se
De n-ar fi fost atatea amintiri
Sa ma cutremure
Copacul slab plangandu-se de toamna
Si frunzele-nrosite ca o tuse
Eu alergam atat de fericit la rau
Sa-l vad cum vine tulbure
In munti sa-mi fie numele am vrut
Dar iata seara cum se lasa
Ma simt atat de bine parasit
Aproape ca voi plange

Nu credeam sa invat...

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,

Fara bratele tale, bratul oricui citește mai mult

Nu credeam sa invat...

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,

Fara bratele tale, bratul oricui e pentru mine lat de spanzuratoare.
Traiesc numai ca sa masor, in fiece clipa, neindurarea mortii.

Fara ochii tai, ochii mei nu vad decit intuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsa e orice lumina.
Ce grea e moartea intr-un univers care el insusi moare.

Fara numele tau, numele meu numeste neantul,
Vanat urca din adanc valul marii, urlandu-si disperarea.

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa.

O spun cu toata franchetea si trebuie sa marturisesc ca experienta mea de poet m-a ajutat foarte mult la intelegerea citește mai mult

O spun cu toata franchetea si trebuie sa marturisesc ca experienta mea de poet m-a ajutat foarte mult la intelegerea poeziei altora. Experienta poetica, ratata sau nu, mi-a servit si imi serveste in continuare pentru intelegerea a ceea ce inseamna poezie in general.

Maseaua ariciului

Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o citește mai mult

Maseaua ariciului

Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o seara,
Scos din pepeni de durere,
Pe-o furtuna care tuna,
Din fantana pana-n luna,
O pornisem bietul, vere,
Spre batrana gargarita,
C-o stia de doctorita
Priceputa-n alte cele,
La masele.

Cum era asa bolnav
Unii cred ca foarte grav!
A batut si - cu scandal
Printe paznici si portari
Ce-l trageau de ochelari -
A razbit pana-n spital

Gargarita l-a primit
Cum e demn si cuvenit
Si i-a spus: - Ma rog frumos,
Tepelina da-o jos
Si cum iti spui
Pune-o binisor in cui
Si te-mbraca intr-un halat
Chiar de mine curatat.

Ghem de nervi si de durere,
Chibzuind sa nu dispere,
Stiti ce-i zise pacientul
Gargaritei cu patentul?
- Cum adica, dumneata
Nu pricepi ca haina mea
Nu se poate dezbraca?
Tepelina, nu pricepi
Ca-i din patru mii de tepi,
Toti infipti in pielea mea,
Iar dumneata
Vrei sa-i smulg, sa-i pun in cui
Ca pe-o haina-a nimanui?!
Unu de mi-l tragi din piele
Doare cat vreo cinci masele;
Gargarito, gargareste
De masea ma lecuieste
Ca mi-i mintea cam nauca
De durere si pe duca!
Rogu-te, imi iarta vina
Ca raman cu tepelina
Imbracat! Dar nu se poate
Nici un tep dintr-insa scoate! ...
Nu-mi mai cere,
Ca-i durere
Orice clipa care trece
Pan’ la inima, de rece.

Si-uite-asa,
Ca sa-si scoata o masea,
Trebui ariciu, frate,
Multe aventuri sa poarte
La spitalul cu pricina,
C-a intrat cu tepelina!

Nu-ti iesi din pepeni De ce sa iesi dintre bunii tai pepeni? Mai bine ramai aici Unde sa pleci? Intre citește mai mult

Nu-ti iesi din pepeni De ce sa iesi dintre bunii tai pepeni? Mai bine ramai aici Unde sa pleci? Intre dovlecei? Ce rost are? [...] Nu-ti iesi din pepeni! Tot la ei ajungi.

Autoportret evanescent Tai venele oglinzii si ma las purtat de curent.

Autoportret evanescent Tai venele oglinzii si ma las purtat de curent.