S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Arta din imprudenta
Prinzandu-ma
asupra
faptului
Repetate
metafore
infractionale
Singuratatea
m-a aruncat
preventiv
In celula
unui
citește mai mult
Arta din imprudenta
Prinzandu-ma
asupra
faptului
Repetate
metafore
infractionale
Singuratatea
m-a aruncat
preventiv
In celula
unui
poem
Intre timp
Melancolia
mi-a luat
primele
Declaratii
de
iubire
Asa ca
Din subsolul
acestor
pagini
In deplinatatea
facultatilor
mele
stilistice
Imi
semnez
CONDAMNAREA
PE
VIATĂ
LA POEZIE
Doamne
(ch)iar sunt mort
Fir-ar sa fie
Viata inlocuita cu altceva. Morminte calde pe cer. Ingerul meu pazitor ma pedepseste cu fier. O mana intinsa de tine citește mai mult
Viata inlocuita cu altceva. Morminte calde pe cer. Ingerul meu pazitor ma pedepseste cu fier. O mana intinsa de tine starneste adieri de cantalup. Dragostea noastra sub cheie de jder si de lup.
Poezia este singura disciplina in care poetul este indisciplinat.
Poezia este singura disciplina in care poetul este indisciplinat.
Poezia este repaosul inteligentei.
Poezia este repaosul inteligentei.
Din nou is copil - primavara cu denii -
Miros de salcam, de pelin, de urzici
Si mama imi da citește mai mult
Din nou is copil - primavara cu denii -
Miros de salcam, de pelin, de urzici
Si mama imi da iar camasa cea alba
Cu jocul de crini infloriti in arnici.
Aduc din prisaca chiar lacrima lunii
arzand peste slova in maini de monah.
Ma-nchin Tie, Doamne, si pun langa cruce,
adus de la stana un fluier valah.
Denie
In seara asta am sa plang
In seara asta am sa plang
Cum n-au mai plans de mult baietii
citește mai mult
In seara asta am sa plang
In seara asta am sa plang
Cum n-au mai plans de mult baietii
Si va veni o fata sa o ning
Si ne vom da frumos tristetii.
In seara asta clopotele ard,
Copacii au in trup un fel de disperare,
Fecioarele luminii intra in hazard
Poetilor le creste-n suflet cate-o floare.
In seara asta iubesc parc-as muri
Si graul l-as vedea ultima oara,
Iubito, lasa-ti pletele pustii
Pe cer stele incep sa-l doara.
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, citește mai mult
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, adica starea despre care unii care scriu texte nici macar n-au auzit, ce sa mai spun de simtit. Fara suferinta artistica poezia nu exista, fara traire un poem nu poate respira. Abia apoi se transforma la nivel de receptare intr-un mai mult sau mai putin instrument afectiv, care-si gaseste cel putin o forma de autentic.
A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa.
Ai zarit-o si-n aceeasi clipa
Ai strivit-o calcand peste ea.
citește mai mult
A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa.
Ai zarit-o si-n aceeasi clipa
Ai strivit-o calcand peste ea.
N-avea grai sa strige in urma ta,
Nici puteri sa spuna cat o doare
Si-a ramas pierduta in carare,
Ploi si vanturi trecut-au peste ea.
Statea lipita de pamant si se intreba
Ce ar face daca vantul ar lua-o
Si-o clipa in palma ta ar aseza-o
Dar a ramas acolo undeva.
A cazut o frunza-n calea ta
Si cine stie cate or sa mai cada
Dar n-ai sa stii nicicand
Si nu-ti va da prin gand
Ca prima frunza ce-a cazut in drumul tau
Am fost eu.
Poetul este un evocator, cand il intelegem, suntem tot asa poeti ca el.
Poetul este un evocator, cand il intelegem, suntem tot asa poeti ca el.
