S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
In lumea asta chioara, nu tot ce zboara se numeste inger.
In lumea asta chioara, nu tot ce zboara se numeste inger.
Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile citește mai mult
Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile jos speriau lumina.
Miscarea o-ncolti. Ea s-a retras.
Capriciul blind. O nauceala moale...
Ea strabatu gradina. Indecis
ceva pierdu-n repaos. Ea desprinse
sa fredoneze-n sine sprijin.
Poezia este o stiinta la fel de exacta ca si geometria.
Poezia este o stiinta la fel de exacta ca si geometria.
Vin fluturii mama! Coboara
cu aripile lor de ceata ursuza
drept in izvoare, secandu-le.
Nu le auzi fosnetul hohotitor
citește mai mult
Vin fluturii mama! Coboara
cu aripile lor de ceata ursuza
drept in izvoare, secandu-le.
Nu le auzi fosnetul hohotitor
cum navaleste-n vazduh?
Nu le auzi strigatul
cotropit de-ntuneric?
Cad ca topoarele cu muchii grele,
retezand firul de iarba
sclipitor cum e luna.
Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau.
Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau.
Sarutul poeziei
Decat un potop de cuvinte,
mai bine sadeam o padure.
Crestea umbra tot mai trufasa,
incat citește mai mult
Sarutul poeziei
Decat un potop de cuvinte,
mai bine sadeam o padure.
Crestea umbra tot mai trufasa,
incat soarele se putea culca
in pat de umbre.
Strang in palma un miez
de idee cruda.
Astept sa se coaca fragii
din padurea copilariei,
sa-mi fragezeasca limba
aroma carnii unui fruct
adevarat.
Gustul poeziei poate fi tot atat de dulce
ca roadele crangului,
daca ea te-a sarutat o data
si ti-a intrat in inima
ca lumina-ntr-o casa.
Golgota Cuvantului
Doamne Iisuse al limbii romane
iarta-ma ca-ti rastignesc cuvantul
viata trece numai visul tau ramane
il pastrez citește mai mult
Golgota Cuvantului
Doamne Iisuse al limbii romane
iarta-ma ca-ti rastignesc cuvantul
viata trece numai visul tau ramane
il pastrez in mine rastignindu-l
Iarta-ma ca-ti sangerez cuvantul
este trup din trupul tau preasfant
de-l rostesc se-nfioreaza gandul
fara tine nu exista niciun gand
Este trup din trupul tau preasfant
viata trece visul insa mai ramane
niciodata azi si maine si oricand
Doamne Iisuse al limbii romane
Iarta-ma ca-ti sangerez cuvantul
ii dau viata-n mine rastignindu-l
Poezia poate face dintr-un instinct o aripa de curcubeu.
Poezia poate face dintr-un instinct o aripa de curcubeu.
Cercul
La sfirsitul jocului,
ramine intotdeauna o piesa in plus
(ca un dinte de lapte in palma copilului! )
citește mai mult
Cercul
La sfirsitul jocului,
ramine intotdeauna o piesa in plus
(ca un dinte de lapte in palma copilului! )
Astfel, nu te poti lasa niciodata
definitiv invins. Esti silit
sa o iei mereu de la capat
cum soarele rasare in fiecare dimineata
pentru a ascunde pacatele noptii.
E liniste. Doar moartea
chibiteaza pe margine,
dornica sa intre si ea. O ignori.
De cite ori i-ai cedat locul, s-a dovedit
un adversar previzibil. Transparent.
Muti haotic. Incalci regulile. Degeaba!
Jocul continua in afara ta,
hranindu-se din propria-i voluptate.
Stai pe tusa. Uitat.
Pina la sfirsit, cind vei simti in palma
piesa cu care trebuie - iar -
sa incepi…
