Noi
proaste ca o turma de oi
tunzandu-ne la chelie cu bricegele cu degetele dardaind
ii primim in pesterile noastre ca pe niste sihastri
dar ei se plictisesc
de adorare
si baga in pesterile noastre alte femei
se tavalesc cu ele in pesterile noastre
noi chelim de adorare
si pesterile ni se transforma in copii balbaiti.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Nu exista particula de viata care sa nu poarte in sine poezie
Nu exista particula de viata care sa nu poarte in sine poezie
Lacrimile cad in sufletul meu asa cum ploaia cade peste oras.
Lacrimile cad in sufletul meu asa cum ploaia cade peste oras.
Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.
Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.
Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
in amintire simple intamplari,
priveste orb un mar tinut in palma,
prin citește mai mult
Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
in amintire simple intamplari,
priveste orb un mar tinut in palma,
prin lacrima oprita langa nari.
Ce urias in tarmurile sale,
rosul din fructe cat un asfintit,
respira tot mai rar lumina
sub pielea ei de soare obosit.
La radacina inversunarilor poetice se afla deseori o femeie rezistenta la frumos.
La radacina inversunarilor poetice se afla deseori o femeie rezistenta la frumos.
Poezia este deschiderea si inchiderea unei usi, lasandu-i pe cei care privesc prin deschizatura sa ghiceasca ce s-a vazut in citește mai mult
Poezia este deschiderea si inchiderea unei usi, lasandu-i pe cei care privesc prin deschizatura sa ghiceasca ce s-a vazut in frantura aceea de clipa.
Cum imi bate ceasul
Daca il ascult cu urechea dreapta
Ceasul meu bate clipele vietii mele.
Daca il citește mai mult
Cum imi bate ceasul
Daca il ascult cu urechea dreapta
Ceasul meu bate clipele vietii mele.
Daca il ascult cu urechea stanga
Ceasul meu bate clipele vietii tale.
Daca il ascult cu osul fruntii
Ceasul meu masoara durata universului.
Daca il arunc in apa
Dau inapoi cu un regn si devin copac.
Daca il arunc in foc
Dau inapoi cu doua regnuri si devin piatra.
Daca il arunc in neant
Si il ascult cu memoria mortilor
Dau inapoi cu trei regnuri
Si devin Cuvant.
Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.
Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un citește mai mult
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un cocor
Din limpezimea zarii, necazuta
Si-un strop ca de mercur, uscatul ram
si-o raza intre ele ca o spada.
Eram acolo-n cranguri, nu eram?
Dar care ochi ar fi putut sa vada
Durandu-l nemplinirile mereu
Cand pleoapa grea de piatra se preschimba
Si cand, din umbra, duhul unui zeu
Ma blestema intr-o straina limba.
Treptele luminii, Iasi, 1970
