Noi
proaste ca o turma de oi
tunzandu-ne la chelie cu bricegele cu degetele dardaind
ii primim in pesterile noastre ca pe niste sihastri
dar ei se plictisesc
de adorare
si baga in pesterile noastre alte femei
se tavalesc cu ele in pesterile noastre
noi chelim de adorare
si pesterile ni se transforma in copii balbaiti.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Reintoarcerea
teritoriile noptii-s poate singurele adevarate
caci doar in zone crepusculare
mai freamata si azi
explozia lui dumnezeu in citește mai mult
Reintoarcerea
teritoriile noptii-s poate singurele adevarate
caci doar in zone crepusculare
mai freamata si azi
explozia lui dumnezeu in suflete
cum pare sa fi inceput totul.
si doar anevoie imi amintesc
ca pe atunci, un copil ne-a improscat
cu o apa, ai carei stropi inca nu ne-au ajuns.
afara batea vantul. ploua.
si-am zarit deodata o fetita
in fata ferestrelor casei scarilor
urmarind din ochi o prietena
ce urca treptele in urma tatalui ei.
a ridicat incet manuta a ramas bun
nemiscata, insa cealalta nu s-a intors.
si ea a ramas asa - cu mana-i mica
inaltata. palpitand ca o vietate ranita
traind pesemne, pentru prima oara
prin sticla umeda dintr-o casa a scarilor
instrainarea din jur. singuratatea.
apoi, s-a indepartat incet, impovarata
carand in spate ghiozdanul
aproape cat ea de mare.
si dintr-odata a zbughit-o
de parca ar fi uitat
brusc, totul.
Poetul nu este atat un mantuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din stare lor naturala si le citește mai mult
Poetul nu este atat un mantuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din stare lor naturala si le aduce in stare de gratie.
Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.
Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.
Cea din urma dezamagire
Din cuvant
te-ai nascut
in cuvant
te vei intoarce
Caci ale tale
sunt
si citește mai mult
Cea din urma dezamagire
Din cuvant
te-ai nascut
in cuvant
te vei intoarce
Caci ale tale
sunt
si tacerea
si necuvantul
si cantarea
In numele
lui Eminescu
si al Veronicai Micle
si al poeziei lor
de dragoste
Pana la
cea din urma
postuma
INAINTE
sa eliberam
tacerea
din cuvinte
Poezia este casatoria realitatii cu idealul, in sufletul poetului.
Poezia este casatoria realitatii cu idealul, in sufletul poetului.
Stiu de la inceput ca totul se intampla pe dos,
nu mai am nici o neliniste.
Putine lucruri mai stiu
citește mai mult
Stiu de la inceput ca totul se intampla pe dos,
nu mai am nici o neliniste.
Putine lucruri mai stiu
numai aproximatii imi trec prin minte,
moartea si-a facut
cuibul in mine
puii ei invata sa zboare
in creierul meu
Fericit prin corespondenta, 1982
Adoratia lupilor
Sunt intr-o camera plina de lupi.
Ma culc si dorm cu lupii,
Beau apa odata cu ei.
citește mai mult
Adoratia lupilor
Sunt intr-o camera plina de lupi.
Ma culc si dorm cu lupii,
Beau apa odata cu ei.
Acum pot sa ma gandesc la viata mea.
Ei care ma pazesc asteapta abia un semn,
Ceva care sa le aduca aminte
Ca intr-o zi totul se va termina cu bine.
Ei ma vegheaza fiecare in parte,
Orice miscare a mea e un semn bun,
Ca inca sunt acolo, ca inca n-am plecat.
Pot sa intind o mana, pot sa ma ridic in picioare, pot sa vorbesc,
Ei sunt acolo si asteapta
Ceva care se poate intampla oricand.
Degeaba pot sa le spun sa plece care incotro,
Degeaba le arat ca odaia asta e plina de lupi.
Ei ma privesc cu luare aminte
Si asteapta doar un semn de al meu
Ca totul sa se termine cu bine si sa plece.
Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, citește mai mult
Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, noptile,
spera
ca soarele – urias crematoriu – va
nimici
mumifiatul sau trup,
va volatiliza, in sfarsit,
sinistrul tortionar numit
constiinta.
Poetul e omul care se catara pe o scara la stele, in timp ce canta la vioara.
Poetul e omul care se catara pe o scara la stele, in timp ce canta la vioara.
