S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Dezlantuita in ritual, Poezia poate ingrasa imaginatia artistului pina la dimensiunile unui porc indopat periodic sa atinga 365 de kg
Dezlantuita in ritual, Poezia poate ingrasa imaginatia artistului pina la dimensiunile unui porc indopat periodic sa atinga 365 de kg
Ajuta-ma noapte!
Ajuta-ma noapte
sa-mi inchid ochii
peste anul acesta
Odihneste-mi talpile
de bubele drumului
Si-ngaduie visului meu
sa citește mai mult
Ajuta-ma noapte!
Ajuta-ma noapte
sa-mi inchid ochii
peste anul acesta
Odihneste-mi talpile
de bubele drumului
Si-ngaduie visului meu
sa intre in piatra
ca o vipera oarba.
Harazeste-mi apoi piatra aceea
drept dulce povara
Tu dulce-neagra, furios amara
Esenta
Care bantui arborii si gandul,
Facand si desfacand ganduri si lumi,
Iluminand pe dinlauntru patimirea
citește mai mult
Tu dulce-neagra, furios amara
Esenta
Care bantui arborii si gandul,
Facand si desfacand ganduri si lumi,
Iluminand pe dinlauntru patimirea
Si sfasiind fragila rezistenta
A clipelor chemate sa se duca
Si sa urce
In alt timp.
Tie, trecere si stavila, ar trebui sa-ti dam
Un nume
Pe care iadul fiintei sa nu-1 stie.
Ideal ar fi Ca toate cele frumos traite Sa se intoarca intr-o fiinta de muzica O dumnezeita a sunetelor Mai citește mai mult
Ideal ar fi Ca toate cele frumos traite Sa se intoarca intr-o fiinta de muzica O dumnezeita a sunetelor Mai pura ca un ideal.
Poezia este asemenea picturii.
Poezia este asemenea picturii.
Exista o poezie a lucrurilor care plac, fara sa ne spuna nimic.
Exista o poezie a lucrurilor care plac, fara sa ne spuna nimic.
Nimic din ce trecut-am nu vom tine, chiar daca fund de mare-a fost aici, cu scoici, cu ambulacre, cu arici, citește mai mult
Nimic din ce trecut-am nu vom tine, chiar daca fund de mare-a fost aici, cu scoici, cu ambulacre, cu arici, Te uita tot, ma uita si pe mine, uita-te-voi, te-am si uitat cu bine.
In fata zapezii
Treci limpezindu-te-n pimanturi mult intarziata,
Ramasa dintr-o zi de toamna si asteptata-n vremea ceea
Peste campia citește mai mult
In fata zapezii
Treci limpezindu-te-n pimanturi mult intarziata,
Ramasa dintr-o zi de toamna si asteptata-n vremea ceea
Peste campia ca o tabla de diamant si ciocolata,
Pe care cobora spre ziua si se-nalta-n amurg scanteia.
Sa-ntarzie doar prospetimea hotarelor in nesfarsite
Si plopii-albastri, trasi de doua peneluri langa drumul tarii,
Cand peste varful lor va trece cu fluieratul ei subtire,
Intoarsa, mierla primaverii ce nu ne poate da uitarii.
Poetii imaturi imita; cei maturi fura.
Poetii imaturi imita; cei maturi fura.
