Gandul si inima:

Gandul e de aceeasi natura cu soarele
Lumineaza cu umbre
Lumea ar trebui traita cu inima
citește mai mult

Gandul si inima:

Gandul e de aceeasi natura cu soarele
Lumineaza cu umbre
Lumea ar trebui traita cu inima
Numai inima poate sa simta
Ceea ce gandul nu-i in stare sa vada
Insa fara gand
Inima vede umbrele mari
Chiar si atunci
Cand sunt departe de tinta
Si cade in flacari
Si arde

Reintoarcerea

teritoriile noptii-s poate singurele adevarate
caci doar in zone crepusculare
mai freamata si azi
explozia lui dumnezeu in citește mai mult

Reintoarcerea

teritoriile noptii-s poate singurele adevarate
caci doar in zone crepusculare
mai freamata si azi
explozia lui dumnezeu in suflete
cum pare sa fi inceput totul.
si doar anevoie imi amintesc
ca pe atunci, un copil ne-a improscat
cu o apa, ai carei stropi inca nu ne-au ajuns.

afara batea vantul. ploua.
si-am zarit deodata o fetita
in fata ferestrelor casei scarilor
urmarind din ochi o prietena
ce urca treptele in urma tatalui ei.
a ridicat incet manuta a ramas bun
nemiscata, insa cealalta nu s-a intors.
si ea a ramas asa - cu mana-i mica
inaltata. palpitand ca o vietate ranita
traind pesemne, pentru prima oara
prin sticla umeda dintr-o casa a scarilor
instrainarea din jur. singuratatea.
apoi, s-a indepartat incet, impovarata
carand in spate ghiozdanul
aproape cat ea de mare.
si dintr-odata a zbughit-o
de parca ar fi uitat
brusc, totul.

Dorul

Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea citește mai mult

Dorul

Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea dintai o floare

de pe fundul inimii pastorului
porneau prin ceata destramata nave
plutind mult mai departe-ntr-un cer presupus
incat soarele insusi departandu-se parea
lana de aur a unei oi bolnave.

ca o aruncare in gol, de brate subtiri,
la nevazutul foc mistuitor si dulce -
astfel prin pastor curgea un mumte,
astfel pastorul era varful muntelui
din care steaua cu aripi smulge

Alb

Alb indescifrabil, nevazute
unduiri de cuvinte
Spun clipei mele
sa mai aiba rabdare
in metafora
de carne si citește mai mult

Alb

Alb indescifrabil, nevazute
unduiri de cuvinte
Spun clipei mele
sa mai aiba rabdare
in metafora
de carne si sange
a vietii:
premonitie si recunoastere
este atingerea
de valul intrebarii care
se indeparteaza.
Sunt pelerinul caruia
i s-a asasinat biograful:
drumul e un adevar transparent
viata o coala de hartie
ramasa alba
ramasa alba

O sa dai sama, boierule Poate au astfel noroc Si romanii, totusi, scap: Vor chelia lui Motoc, Crizei ca sa-i citește mai mult

O sa dai sama, boierule Poate au astfel noroc Si romanii, totusi, scap: Vor chelia lui Motoc, Crizei ca sa-i puna cap! Epigrame disponibile

Poezia e o rasfrangere numai a tot ce e vesnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc si nematerial in noi, citește mai mult

Poezia e o rasfrangere numai a tot ce e vesnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc si nematerial in noi, a sentimentelor desconcretizate.

Ce demon?...

Ce demon curge prin artere
De ma cutremur cand respir
Durerile filtrate-n ere
De-al vietii dulce elixir?
citește mai mult

Ce demon?...

Ce demon curge prin artere
De ma cutremur cand respir
Durerile filtrate-n ere
De-al vietii dulce elixir?

Ce demon steaua mea saraca
O luneca in departari
De pare-o geniala joaca
Tot haosul de intamplari?

Ce demon va sorbi suflarea
Din eul care l-am pierdut
Cand m-o cuprinde iar uitarea
In dorul setei de-nceput?

Erezie de primăvară

Hai să ne urcăm în podul cerului fără scară
Să cotrobăim printre stele
Poate mai găsim citește mai mult

Erezie de primăvară

Hai să ne urcăm în podul cerului fără scară
Să cotrobăim printre stele
Poate mai găsim vreun înger colo de râs
Să aibă nou-născuţii cu cine să se joace de-a baba-oarba
Deschid fereastra şi întunericul năvăleşte în lume
Doamne de unde atâtea nopţi obraznice în versurile mele de dragoste
Îndrăgostiţii râd
Hei-rup Mugurii pleznesc poetul peste degete
Nu pe-acolo vine lumina prostuţule
- din Erezii de-o clipă

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.