Ritm
Tacerea are acelasi ritm,
oamenii merg vorbind la telefon
atunci cand sunt singuri
si cand ochii li se plimba in ritmul
in care se intuneca pe pamant
inainte de ploaie.
Trecerea lasa urme din ce mai adanci
ca si palmele peste picioarele ce se insiruie
in ritmul muzicii pe care doar masinile
o fac prin zi.
Trecerea are acelasi ritm,
nimic mai curat decat rasul femeilor
inainte de ploaie.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Sunt surprins sa constat ca poetii englezi si americani contemporani de mana a doua, doar pentru ca intamplarea i-a facut citește mai mult
Sunt surprins sa constat ca poetii englezi si americani contemporani de mana a doua, doar pentru ca intamplarea i-a facut sa scrie in limba engleza, ca limba materna, sunt supralicitati, intra in topuri literare, obtin premii internationale, sunt tradusi, mediatizati, in timp ce poeti care scriu intr-o limba mai putin sau deloc circulata, de real talent, cu opera consistenta, sunt ignorati chiar si in propria lor tara. Nu cred ca trebuie judecata poezia dupa criteriul geografic.
Pestera
intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de citește mai mult
Pestera
intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de spaima
mai intii am pasit prin desert
leii dormeau rezemati unii de altii ca niste catedrale
spinarile lor erau aurore boreale
cascade niagara de nisip astupau gurile si toti ochii
doar oamenii desertului stiau ca zapada-i fierbinte si moale
in pestera trupului meu se afla un eremit al nisipurilor
mort neputrezit cu miinile impreunate pe piept
si cu fata intoarsa spre rasarit
l-am atins si pulberea mi-a intrat in nari ca urma lasata de foc
leii nu-l devorasera
nici vulturii nu-i curatasera oasele
nici serpii nu-l incolacisera
nimeni nu voia sa manince din mortul acela care nu mirosea a nimic
el statea ca un fetus batrin
il priveam si un glas de femeie nebuna zvonea in mine strigind
cine te-a nascut intre leii uitati ai lui dumnezeu
cine te-a auzit cum sfredelesti in pustiu
cine a simtit cum arzi ca o torta intoarsa pe dos
aspru calugar de diamant
barba ta creste desi ajunsa-i la talpi
barba ta-i asternutul meu pentru vremea cit voi sta inchisa aici
iar daca nu voi iesi niciodata afara
barba ta-i chiar rochia mea de nunta moarte si domnisoara.
Daca la inceput a fost cuvantul inseamna ca Dumnezeu s-a nascut poet...si a faurit universul doar in imaginatia sa.
Daca la inceput a fost cuvantul inseamna ca Dumnezeu s-a nascut poet...si a faurit universul doar in imaginatia sa.
La fantana cea de piatra
n-am sa mai cobor vreodata
a murit in ea o fata
A cazut in citește mai mult
La fantana cea de piatra
n-am sa mai cobor vreodata
a murit in ea o fata
A cazut in ea visand
s-a mai si starnit un vant
si-a impins-o sub pamant.
Chemari uitate
In spatele punctelor linii. Golul
Astupa tristetea. Doar vantul spulbera
Zapada ruginita
La colturi.
O, chemari citește mai mult
Chemari uitate
In spatele punctelor linii. Golul
Astupa tristetea. Doar vantul spulbera
Zapada ruginita
La colturi.
O, chemari fara duh si fara
Splendoare. Zambetul cocleste
Si cersetorii isi schimba destinul
O, clipa despletita si fara oase.
Roza de seara
Roza rozelor
Vestea inducerii timpului
Regasit la marginea zarii.
Ceara de sera
Supusa luminii
Cazand citește mai mult
Roza de seara
Roza rozelor
Vestea inducerii timpului
Regasit la marginea zarii.
Ceara de sera
Supusa luminii
Cazand picatura in inima tarii.
Laurii cauta
Nimbul solstitiului,
Echivalenta zilei de soare.
Durerea muntilor
Pierderea sacra ostasilor,
Ducerii noastre-n viltoare.
Auzi uraganul
Cum canta si spumega
Viata se-ndoaie lovind in himere.
Cere poetul, cere lumina
Si nimbul preface
Sarea din ape.
Pe de o parte, se fereste sa pozeze in poet, insa, pe de alta parte, se teme de perspectiva de citește mai mult
Pe de o parte, se fereste sa pozeze in poet, insa, pe de alta parte, se teme de perspectiva de a nu mai fi poet. Pentru Bacovia, maximum de drama nu e sa mori, ci sa fii un fost poet.
La radacina inversunarilor poetice se afla deseori o femeie rezistenta la frumos.
La radacina inversunarilor poetice se afla deseori o femeie rezistenta la frumos.
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi citește mai mult
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi cu usile secrete.
Si credem ca a noastra-i cea mai grava,
Dar o-gropam mereu tot mai profund
Iar sufletul patruns de-a ei otrava
Se ofileste, zilnic murind.
Se tulbura si visele si dorul
De lucru, de viata si iubire
Esti pestera inchisa unde zborul
Si-ncearca liliecii in nestire.
Cu lacate de-otel e zavorit
Veninul ce o clipa nu-ti da pace
De tine insuti esti cumplit urat
Si-un gest final esti hotarat a face.
Opreste-te! Nu singur vei decide.
Priveste peste arbori, peste munti;
Si floarea pe prapastii se deschide
Si lupul singuratic bea la nunti.
