S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Un bard ascuns in evii revoluti
Acuma umple lumea de racoare,
E langa tine-atuncea cand saruti,
Surade cand torni vinul citește mai mult
Un bard ascuns in evii revoluti
Acuma umple lumea de racoare,
E langa tine-atuncea cand saruti,
Surade cand torni vinul in pahare.
Tresare-n cripta cand un vers de-al lui
Te urmarestetainic de uitare
Si poate-i fericit, si poate nu-i...
Dar asta-i scris in cupa viitoare.
Poezia mi se parea in tinerete, un fel de jurnal de spital: scriam sub durere, bravam sub anestezie.
Poezia mi se parea in tinerete, un fel de jurnal de spital: scriam sub durere, bravam sub anestezie.
Sa ninga... sa ninga... Sub troiene pure sa piara balta asta trista de bolmoaje.
Sa ninga... sa ninga... Sub troiene pure sa piara balta asta trista de bolmoaje.
Poezia e roua sclipind in soare, cand aceasta roua iti uda incaltarile incepe proza vietii.
Poezia e roua sclipind in soare, cand aceasta roua iti uda incaltarile incepe proza vietii.
As vrea...
As vrea...
Sa ne lasam iarasi ucisi monoton
De sagetile aruncate de Cupidon.
As vrea...
O citește mai mult
As vrea...
As vrea...
Sa ne lasam iarasi ucisi monoton
De sagetile aruncate de Cupidon.
As vrea...
O picatura de ploaie parfumata
Sa spele trecutul negru, tot ce a fost odata.
As vrea...
Ca inima ta sa fie o coala alba de hartie
Sa-mi scriu numele pe ea pentru vesnicie.
As vrea...
Ca inima ta sa fie o stea cazatoare
Sa devina a mea si sa ia forma lunii impare
As vrea...
Ca iubirea noastra sa fie nepasarea
La fel cum e marea cu sarea.
As vrea.
Elegie
Doua maini se intindeau spre un fruct verde,
nu erau ale mele,
doua maini mangaiau un fruct citește mai mult
Elegie
Doua maini se intindeau spre un fruct verde,
nu erau ale mele,
doua maini mangaiau un fruct galben,
nu erau ale mele,
doua maini culegeau un fruct rosu,
nu erau ale mele,
doua maini nu stiau ce cauta pe ramul gol,
asteptati inca o vara, maini ale mele,
inca o vara...
Poemul nelinistii mele
Poezia pe care-o scriu azi
miine va muri.
Se ridica pe picioarele tremurinde
ale cuvintelor,
imi citește mai mult
Poemul nelinistii mele
Poezia pe care-o scriu azi
miine va muri.
Se ridica pe picioarele tremurinde
ale cuvintelor,
imi ia privirea si pulsul,
ca o vietate ce traieste
in alt secol
- mai inalt,
nenascut -
si se inalta sus, tot mai sus,
de pe umerii mei in care si-a infipt
ghearele sensului.
Pipai, cit pot, cu degetele ei
neantul.
Cine invinge?
Si cine-i invinsul?
Poezia un harnasament de lux al iubirii.
Poezia un harnasament de lux al iubirii.
O, Doamne, veacul s-a schimbat? Ori numai noi, dinspre trecut?
O, Doamne, veacul s-a schimbat? Ori numai noi, dinspre trecut?
