Gradina de vara

Aici stateau prietenii mei la o bere,
discutau despre arta si beau vin,
prietenii mei sculptori, citește mai mult

Gradina de vara

Aici stateau prietenii mei la o bere,
discutau despre arta si beau vin,
prietenii mei sculptori, bisnitari, ziaristi
si studenti

Afara se sapa gropi adanci pentru fundatii,
circula bancuri,
zapada-i galbena-cenusie si-un gol imens
fara de tine la gradina de vara.
E demult, vei spune.

Volumul Terapia Muncii.

Lacrimile cad in sufletul meu asa cum ploaia cade peste oras.

Lacrimile cad in sufletul meu asa cum ploaia cade peste oras.

Ajuta-ma sa zbor mai sus de munti,
mai sus de stele… mai sus de Tine!”
scobeai tu in cer
ca citește mai mult

Ajuta-ma sa zbor mai sus de munti,
mai sus de stele… mai sus de Tine!”
scobeai tu in cer
ca milogul in tomberonul din spatele blocului,
sperind ca din adincurile lui miloase
sa scoti la suprafata nufarul galben
al lunii...

Visind la nemurire

Tatal meu... Tatal meu spune: Vinul ameteste orice necaz, dar cum il pui pe foc iti roade oasele. Atunci soarele citește mai mult

Tatal meu... Tatal meu spune: Vinul ameteste orice necaz, dar cum il pui pe foc iti roade oasele. Atunci soarele incepe sa planga si iarba iti scoate ochii... Ochii si omatul cerului, 1996

... cu stihiile cele mai neimblanzite se masoara incapatanarea mea
aidoma celui de-o viata lasandu-se tiranizat
de un singur sunet citește mai mult

... cu stihiile cele mai neimblanzite se masoara incapatanarea mea
aidoma celui de-o viata lasandu-se tiranizat
de un singur sunet sau halucinat de o mireasma
ingadui sa-mi strapunga teasta pironul de foc, morbus sacer,
sunt salbaticiunea ce se retrage in fundul vagaunii, singura cu moartea sa
astept sa-mi creasca din piele pe tot trupul ghimpi ca ai salcamilor
anotimpul nebuniei mele isi anunta semnele, sosirea.

Intoarcerea:

E alba umbra
Si adanc ma caina
Cu sclavii mei
Din parasitul templu
Si-n umerii rotunzi
Imi cresc citește mai mult

Intoarcerea:

E alba umbra
Si adanc ma caina
Cu sclavii mei
Din parasitul templu
Si-n umerii rotunzi
Imi cresc coloane
De marmora
Ciudata daltuire
Vechii aezi
Mi se trezesc in sange
Si-n ochii mei
Iubirile lui Zeus
Ard zamislind necunoscut
Cuvantul
Din apa sfanta
Unde tristul Charon
Imi tot dezlega luntrea inapoi.

Oare o poezie, fara tine si fara mine, nu se va simti parasita de dragoste?

Oare o poezie, fara tine si fara mine, nu se va simti parasita de dragoste?

Adoratia lupilor

Sunt intr-o camera plina de lupi.
Ma culc si dorm cu lupii,
Beau apa odata cu ei.
citește mai mult

Adoratia lupilor

Sunt intr-o camera plina de lupi.
Ma culc si dorm cu lupii,
Beau apa odata cu ei.
Acum pot sa ma gandesc la viata mea.
Ei care ma pazesc asteapta abia un semn,
Ceva care sa le aduca aminte
Ca intr-o zi totul se va termina cu bine.
Ei ma vegheaza fiecare in parte,
Orice miscare a mea e un semn bun,
Ca inca sunt acolo, ca inca n-am plecat.
Pot sa intind o mana, pot sa ma ridic in picioare, pot sa vorbesc,
Ei sunt acolo si asteapta
Ceva care se poate intampla oricand.
Degeaba pot sa le spun sa plece care incotro,
Degeaba le arat ca odaia asta e plina de lupi.
Ei ma privesc cu luare aminte
Si asteapta doar un semn de al meu
Ca totul sa se termine cu bine si sa plece.

In Romania se scrie inca destula poezie. La kilogram. Dar nu vad un lucru rau in asta. Nu tot ce citește mai mult

In Romania se scrie inca destula poezie. La kilogram. Dar nu vad un lucru rau in asta. Nu tot ce se scrie poeticeste este valabil estetic si emotional. Dar exista o altfel de valabilitate pentru fiecare individ care crede ca scrie poezie. Exista o valabilitate existentiala.