Poezie

Avocatul lui Procust

Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat citește mai mult

Avocatul lui Procust

Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat iti permite patul

Uite asta-i avocatul
poti sa-i spui tot ce te doare
insa versurile de-a latul
sa le scrii sau in picioare

Poti sa scrii tot ce te doare
intinde-te fir-ar sa fie
ca zapezile la soare
dup-un dram de poezie

Apoi ia-ti cu tine veacul
si te du urgent la dracu`

Frunze Statuile decadente ale toamnei: in aer ascunse ( Universuri paralele )

Frunze Statuile decadente ale toamnei: in aer ascunse ( Universuri paralele )

Izbucnire de petale

Iarasi se va intampla soare-rasare
in sufletul meu si in afara!
La ora de cumpana a citește mai mult

Izbucnire de petale

Iarasi se va intampla soare-rasare
in sufletul meu si in afara!
La ora de cumpana a diminetii
iarba e dulce-amara,

Ma-ntorc spre ziua fara a fi strigat,
totdeauna copil al razelor sale,
nu-mi inchipiam altfel soarele
decat izbucnire continua de petale,

Orizontul e linia pana la care respir,
rasuflarea urca soarele la inaltimea copacului,
privirea-l fixeaza-n zenit
facandul-l simbolul de sete si seceta al veacului

Elegie

Doua maini se intindeau spre un fruct verde,
nu erau ale mele,

doua maini mangaiau un fruct citește mai mult

Elegie

Doua maini se intindeau spre un fruct verde,
nu erau ale mele,

doua maini mangaiau un fruct galben,
nu erau ale mele,

doua maini culegeau un fruct rosu,
nu erau ale mele,

doua maini nu stiau ce cauta pe ramul gol,
asteptati inca o vara, maini ale mele,

inca o vara...

Toate cartile sus

Panzele
corabiei mele

Poezia

Nu
incap

In
buzunarele destinului
meu

Si-atunci
le
citește mai mult

Toate cartile sus

Panzele
corabiei mele

Poezia

Nu
incap

In
buzunarele destinului
meu

Si-atunci
le
tin

Pe
rafturile
bibliotecii

Uneori
insa
se
umfla

Si-mi
transforma
odaia

Intr-un
discutabil
balon
de
sapun

Ispite puerile Cum miroase vesnicia a lapte de vaca toti viteii Doamne ar linge-o oleaca

Ispite puerile Cum miroase vesnicia a lapte de vaca toti viteii Doamne ar linge-o oleaca

Astfel, Eminescu este suma unor acumulari seculare, este rezultanta, chintesenta inteligentei poporului nostru ajunsa la punctul ei de maxima manifestare. citește mai mult

Astfel, Eminescu este suma unor acumulari seculare, este rezultanta, chintesenta inteligentei poporului nostru ajunsa la punctul ei de maxima manifestare. "Sunt roman si punctum!" Raspunsul dat candva de Poet este unul de suprema mandrie nationala.

Eminescu a fost un Fat-Frumos al unor mari principii si idealuri, ivit direct din povestile si basmele noastre. El s-a citește mai mult

Eminescu a fost un Fat-Frumos al unor mari principii si idealuri, ivit direct din povestile si basmele noastre. El s-a intrupat din lumea satului autohton, din murmurul izvoarelor si din freamatul codrilor, din mireasma florilor de tei, din farmecul inefabil al doinei si folclorului romanesc. Cartea lui de identitate si legitimare au constituit-o indelungata istorie si nobletea sufleteasca a stirpei sale ancestrale. Nimeni n-a cunoscut mai bine ca el scrierile de capatai ale neamului - cronicile batrane si intelepte -, creatia literara a tuturor celor dinaintea sa, care au durat acel minunat fagure de miere al rostirii romanesti.

Romanta celor ce se vind

Se-ngroapa soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca si mormintul
Inselatoarelor ce mor
Neplinse citește mai mult

Romanta celor ce se vind

Se-ngroapa soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca si mormintul
Inselatoarelor ce mor
Neplinse de amantii lor!

Pe la ferestre-si plimba vintul
Tristetile sfirsitului de vara,
In timp ce-n circiuma murdara,
Din strunele de-arama - cintul
Chitarelor
Isi ia avintul...

Iar pe la mese,
Rind pe rind,
O ceata de amanti artisti -
Toti ne'ntelesi si mari,
Toti Cristi...
Isi beau iubirea, fredonind
Romanta celor ce se vind.

Elegie

Trupul de ieri ti-am ascuns
intre var si mistrie
A ramas numai zidul
care nu ma mai stie.
citește mai mult

Elegie

Trupul de ieri ti-am ascuns
intre var si mistrie
A ramas numai zidul
care nu ma mai stie.

Teascul tacerii striveste
Cuvintul neindeajuns.
Umeda boare se lasa-n
priviri ca raspuns.

De-aici povestea se-ntoace
cu scrisa la noapte.
Mina umbrita coboara-n
zarea propriei fapte.